Viata de zi cu zi a europenilor ar fi fost mult mai grea.

Cozi interminabile de camioane la frontiera, 30 de monede diferite, cate un sistem de telefonie mobila pentru fiecare tara si o serie de regimuri autoritare: aceasta ar fi putut fi Europa in martie 2007, daca nu ar fi existat Uniunea Europeana, conform France Presse.

La peste 60 de ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, probabil ca dictaturile comuniste ar fi disparut, iar Europa ar fi trait in pace. Dar europenii ar fi fost mai putin flexibili si deschisi catre vecinii lor.

Pierderi economice

In perioada vacantelor, avionul ar fi fost in continuare prea scump, iar autoturismele ar fi format kilometri de cozi la frontiere din cauza procedurilor de verificare a pasapoartelor.

Cele 312 milioane de europeni care acum platesc cu euro ar fi utilizat in continuare bancnote si monede nationale. Daca nu ar fi existat UE, nu ar fi existat Piata unica europeana. Chiar daca statele europene ar fi decis in favoarea renuntarii la majoritatea drepturilor vamale, cel mai probabil numeroase obstacole ar fi impiedicat in continuare libera circulatie a marfurilor.

„Fiecare economie ar fi incercat sa functioneze potrivit principiului: exporta cat de mult poti si importa doar ceea ce-ti este intr-adevar necesar”, apreciaza Josef Janning, specialist pe probleme europene si eurocomunitare in cadrul Fundatiei germane Bertelsmann.

Preturile ar fi fost mai mari

Daca nu ar fi existat UE, monopo-lurile in domeniul energetic si al telecomunicatiilor s-ar fi perpetuat. Din cauza lipsei concurentei si a frac-tionarii pietelor, preturile ar fi fost mai ridicate si, prin urmare, puterea de cumparare a cetatenilor ar fi fost mult mai scazuta.

Mult mai putini tineri europeni s-ar  mai fi dus in alte state pentru a-si face studiile, in cazul in care nu ar fi existat acorduri reciproce de recunoastere a diplomelor. In plus, nici Cupidon nu ar fi stat la fel de bine, pentru ca barierele frontierelor ar fi impiedicat formarea cuplurilor mixte, din cetateni din state europene diferite.

Absenta UE si a liberei circulatii a persoanelor ar fi afectat serios si pietele muncii din statele europene. Chiar daca acest lucru se petrece si in prezent, fara UE mult mai multe state s-ar fi confruntat cu probleme in gasirea de personal calificat in anumite sectoare, cum ar fi cel sanitar sau al constructiilor.

Mai multe regimuri autoritare

Daca nu ar fi existat UE si sistemul de distribuire a resurselor prin ajutoarele regionale, o serie de tari, in trecut state sarace, ca Irlanda si Spania, nu ar fi cunoscut, probabil, miracolul economic pe care il traiesc in prezent.

In ansamblu, este foarte posibil ca situatia Europei de Est sa fi fost mult mai putin favorabila. Dupa caderea probabila a comunismului, in absenta unei perspective a aderarii la UE, nu ar fi existat o motivatie pentru a accepta reformele politice si economice dureroase. Foarte probabil multe tari, printre care Slovacia, ar fi devenit autocratii sarace sau regimuri autoritare, cum este in prezent Belarusul.

Mesajul Italiei

De la Europa anului 1957 la cea de maine

Privind fotografiile facute cu ocazia semnarii Tratatelor de la Roma, pe 25 martie 1957, am putea crede ca acele imagini provin dintr-o alta lume. Fetele sunt neclare, la fel si decorurile din Sala Horatilor si Curiatilor in fortareata „orasu-lui etern” care, cu doua mii de ani inainte, a dat viata primei globalizari a istoriei umanitatii.

Nu este asa. Si nu numai pentru ca chiar in acea sala, in 2004, s-a semnat Tratatul constitutional european. Sub impulsul vizionar al Parintilor Fonda-tori, sase guverne si sase popoare au dat viata unui proiect care nu a facut decat sa se extinda si in care se recunosc treptat alte guverne si alte popoare: astazi 27 si altele sunt vizate.

Europa, s-a spus de atatea ori, pentru a ramane vitala, are nevoie sa mearga inainte, sa priveasca in fata sa. Acesta este motivul pentru care, intr-o logica intrinseca si nu extrinseca, s-a aprofundat si extins: de la Uniunea vamala, la Piata Unica, la Uniunea Europeana, la euro pentru unii dintre membrii sai; de la 6 la 27 de membri.

Prin cele doua etape ale celei de-a cincea extinderi, 12 noi tari au devenit membre ale unui club ce are in comun principii si valori si nu numai un spatiu de circulatie libera a persoanelor, bunurilor si serviciilor.

Tocmai pentru ca Europa ramane nemiscata, actuala pauza de reflectie asupra Tratatului constitutional trebuie depasita cat mai curand. Respectand vointa celor doua tari care au refuzat textul Tratatului, dar si pe cea a celor 18 care, in schimb, l-au aprobat deja. Este mai urgent ca niciodata sa se explice opiniei publice, incepand cu cei tineri, rolul Uniunii. Italia, constienta de rolul sau de tara fondatoare a Uniunii si depozitar al Tratatelor, a lansat o campanie ampla de sensibilizare nationala si internationala.

Noi, toti cetatenii Uniunii, trebuie sa avem incredere in patria noastra comuna. Avem in buzunar o a doua cetatenie, cea europeana, si in minte si in suflet un vis maret: sa realizam o lume care sa ia drept exemplu pacea, stabilitatea, modelul social, progresul economic, toleranta in jurul nostru.

Romania, tara de o orientare europeana solida, beneficiaza din plin de apartenenta la Uniunea Europeana. Entuziasmul sau va contribui la diferentiere si la reinceperea proiectului de constructie europeana. Asa cum s-a intamplat cu ani de zile in urma cu Italia si multe alte tari, in calitate de membru al Uniunii Europene, Romania se va transforma in curand in bine. Europa are nevoie de Romania. Daniele Mancini, ambasadorul Italiei la Bucuresti

MESAJUL MARII BRITANII

Extinderea Uniunii, o poveste de succes

Marea Britanie a sustinut in permanenta o agenda practica pentru Europa, care sa aduca beneficii reale europenilor. De la stabilitate si prosperitate la chestiuni concrete precum bilete de avion ieftine si plaje curate, scopul este acelasi: sa faca viata de zi cu zi mai sigura, mai usoara si mai prospera. Este ceea ce Marea Britanie a dorit dintotdeauna sa obtina in calitatea sa de stat membru UE: o Europa preocupata de nevoile cetate-nilor sai si care ia masuri practice pentru o viata mai buna.

Marea Britanie a dorit ca lucrurile sa mearga in special in doua domenii: piata unica si extinderea. Am sprijinit entuziasti aceste politici, pentru ca ele au adus beneficii importante, practice pentru europeni. Si acum, cand privim in perspectiva in urmatorii 50 de ani, acestea sunt exemple de politici puternice si de deschidere pe care le vrem in viitor.

Aderarea a inca zece tari din Europa Centrala si de Est dupa prabusirea comunismului este, probabil, cea mai mare realizare a Europei. Marea Britanie a sprijinit in permanenta extinderea UE. Acest proces a adus stabilitate si prosperitate pe intregul continent european. Exista argumente puternice pentru continuarea extinderii. Perspectiva aderarii la UE conduce la reforma si la recrearea realitatilor din proximitatea noastra.

Aceasta ne aduce tuturor mai multa securitate, nu numai fata de pericolul razboiului, dar si, din ce in ce mai mult, fata de noile amenintari, precum crima organizata, terorismul si schimbarile climatice. Oprirea procesului de extindere si crearea unei noi linii de demarcatie in Europa ridica riscul unei reveniri la instabilitatea si la frica din trecut.

Acum ne confruntam cu provocari globale - schimbari climatice, terorism, migratie. Marea Britanie a avut un rol cheie in a determina masuri la nivel european in domeniul schimbarilor climatice, pentru ca stim ca putem obtine mai mult cooperand cu cei 26 de parteneri din UE decat daca actionam singuri. In urmatorii 50 de ani, UE trebuie sa invete din succesele sale si sa realizeze ca functioneaza optim atunci cand politicile sale sunt determinate de nevoia de a le oferi europenilor beneficii practice.

Si trebuie sa continue sa priveasca in perspectiva. Daca cele sase state membre fondatoare s-ar fi concentrat numai pe acordul lor cu privire la carbune si otel, oare eu, un ministru britanic pentru Europa, as mai scrie acum acest articol despre succesele primilor 50 de ani ai UE? Si oare voi l-ati mai citi? Geoff Hoon, ministrul de stat pentru Europa in guvernul britanic