Un clip-document, de la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti cu ocazia zilei sale de naştere, îl surprinde pe Nicolae Ceauşescu aproape plângând. Ziua lui era prilej pentru oamenii simpli, dar şi pentru activiştii de prim rang, de a-i trimite felicitări cât mai originale.
Înainte de 1989, ziua de 26 ianuarie trebuia sa fie o mare sărbătoare naţională. Şi chiar devenise una. Primele pagini ale ziarelor ţineau enorme mesaje de felicitare transmise "din prinosul inimilor" pentru Nicolae Ceauşescu, dictatorul a cărui zi de naştere era sărbătorită cu fast.
Aveau loc întâlniri oficiale, unde „Tovarăşului” i se ridicau osanale şi era felicitat cu lungi fraze rostite în limbă de lemn. Se primeau zeci de cadouri, de la unele scumpe, trimise de şefi de stat, la simple felicitări ale unor cetăţeni din cine ştie ce colţ al ţării. Unele erau trimise de activişti importanţi, printre cele păstrate la Arhivele Naţionale numărându-se şi una scrisă, într-o caligrafie atentă, de Ion Iliescu, cel care, pe atunci, în anii 70, era încă în graţiile dictatorului.
Aproape de lacrimi
Un clip din 24 ianuarie 1973, când lui Ceauşescu i s-a decernat nemeritatul titlu de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti - imagini cuprinse de regizorul Andrei Ujică în filmul „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” - surprinde „solemnitatea” aniversărilor fostului şef de stat.
Dincolo de limba de lemn, pentru câteva secunde, dictatorul aniversat, aflat în impostura de a fi recunoscut drept un mare intelectual, apare emotiv atunci când aminteşte de părinţii săi, ţărani din Scorniceşti.
„Nu aş putea, în acest moment, să nu-mi amintesc de părinţii mei”, rosteşte Ceauşescu, la un moment dat. Aici glasul i se sugrumă, tulbure, a plâns. Dictatorul îşi atinge patetic fruntea, dar continuă. „Sunt fiu credincios al poporului meu şi-i ştiu şi durerea şi vrerea. Dorinţa poporului este şi-a mea. Să fie mai puternic, mai fericit, liber, stăpân pe-al său destin, mai mândru, mai falnic în comunism”.
Discursul dictatorului se desfăşoară printre şarje de aplauze furtunoase şi ritmicul „Ceauşescu, la mulţi ani!”, scandat de sala plină ochi.
<iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/BIbfHRdWIHo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Felicitare de la Iliescu
Pe 26 ianuarie anul acesta, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 94 de ani. În anii 70, zeci de felicitări veneau pe adresa Comitetului Central (CC) al PCR. Felicitările, adunate de Clandestino.fm din Arhivele Naționale, arată cum oamenii simpli se înghesuiau care mai de care să trimită colaje cu puşti ieşiti la sorcovit sau cu pluguşorul, înnodând, precauţi, mesaje rămase nerostite de la Sărbători cu „urări calde” de ziua „Tovarăşului”.
Oficialii nu aveau voie să lipsească din şirul de „călduroase urări”. Iată: Biroul Comitetului Judeţean Covasna trimitea în ianuarie 1974 (foto dreapta) un desen în tuş, realist-socialist, reprezentând un braţ de fier, muncitoresc, ridicând soarele ca o torţă şi lăsând loc pentru o horă stilizată, încinsă în jurul unui pâlc de blocuri şi de macarale.
Apoi, tot în ianuarie 1974, Ion Iliescu , pe atunci încă în postura de a fi surprins în fotografii alături de soţii Ceauşescu, îl felicita pe dictator cu o carte de vizită simplă, elegantă, pe care scria, fără a fi nevoie de alte introduceri, atât: Ion Iliescu.
Pe verso, în caligrafie îngrijită, mesajul scurt: „Vă rog să primiţi cu prilejul zilei dumneavoastră de naştere calde urări de sănătate şi fericire, putere de muncă în îndeplinirea misiunii încredinţate de partid şi popor” (foto sus).
Colaje şi urări de la popor
Dincolo de oficiali, textele semnate de simpli cetăţeni pe spatele unor felicitări spun totul despre atmosfera vremii. Sunt urări ce dublează desene naive, colorate după cum s-a priceput fiecare tovarăş mai bine.
„Cu prilejul zilei Dumneavoastră de naştere, vă felicit din toată inima şi vă urez mulţi ani de viaţă, sănătate şi deplin succes în opera de înfăptuire a politicii leniniste a Partidului Comunist Român, pentru propăşirea continuă a României socialiste, pentru menţinerea şi consolidarea păcii în lumea întreagă. Totodată vă urez succese şi bucurii ca mamă şi soţie”, îi scria o tovarăşă inginer, „M. Suder”, în ianuarie 1975 dictatorului.
Tot atunci, „Colectivul de cercetare al Centrului pentru Cercetări Anticorozive, Lacuri şi Vopsele” ura, simplu, „respectuoase felicitări. La Mulţi Ani cu sănătate!”, însoţind cu acest text un colaj minimalist, cu un copil de ţăran în opinci roşii, cocoţat pe „sigla” noului an 1975.
O anume Ileana şi un anume Florin trimiteau, pe un ton familiar, un colaj cu o fetiţă, tot în cosum popular, plecată cu sorcova, şi „aceleaşi calde şi adânci sentimente şi prietenie”, „Vă dorim împlinirea celor mai dorite visuri, multă sănătate şi fericire, multe bucurii pentru mulţi şi fericiţi ani. La mulţi ani!”.
Erau şi felicitări în limba maghiară, iar „Simina şi Vasile” îi urau lui Nicolae Ceauşescu, la împlinirea a 56 de ani, „cele mai sincere şi respectuoase urări de sănătate, fericire şi ani mulţi şi îndelungaţi în fruntea partidului şi al statului nostru”, trimiţându-i un desen cu o pasăre (posibil porumbel, dar nu alb, ci cu aripi roşii), aşezat, delicat, pe ramuri de măslin.
SURSA FOTO: Clandestino.fm
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
