Un poliţist pensionat din Focşani a bătut, fără avocat, o bancă în instanţă. A obţinut o dobândă maximă de 3% pentru un credit. Sfatul lui: oricine trebuie să ia în calcul şi că trebuie să plătească dacă pierde.

În urmă cu o săptămână, ziarele locale din Vrancea titrau cu litere mari o ştire. "Traian Ţoca. Omul care a învins singur o bancă", veneau titlurile călare pe poze cu însuşi Traian Ţoca, prezentat ca "un focşănean", răsfoind printr-un dosar de instanţă.

La câteva zile după toată treaba asta, telefonul poliţistului pensionat Traian Țoca, fost şef de post la Focşani, suna insistent. Printre apeluri, la telefon, o femeie din Suceava, pe punctul să izbucnească în plâns. Femeia a aflat de cazul lui şi căuta, disperată, detalii şi reţete cum să învingă şi ea o bancă de unde a luat un credit care "a nenorocit-o". Acuma, ce poate să-i spună el femeii ăsteia? - se tot întreabă fostul poliţist. Poate doar cum a trecut prin ultimul an, de când a dat BCR în judecată. Şi cum a câştigat fără avocat. Sugerează totuşi că oricine porneşte pe drumul lui e bine să se gândească dacă îşi permite să piardă. Cazul Ţoca Trasată în câteva linii, povestea în instanţă a lui Traian Ţoca a început prin 2007. A luat de la BCR, un credit de 22.000 euro. A avut timp de un an o dobândă fixă de 6,5 %, cum era stabilit prin contract. După care, s-a ajuns la o dobândă variabilă, de 10,4%, după socotelile băncii.

Omul s-a revoltat. A insistat să rămână la dobânda Euribor plus 1,5%, cum era în contract, şi a refuzat să semneze acte adiţionale care ar fi însemnat că acceptă schimbarea. Banca a mers însă mai departe după regulile ei, spune omul. Traian Ţoca a dat banca în judecată, împotrivindu-se unei renumite firme străine de avocatură. Competiţia i-a stârnit ceva fiori. Mai ales că-i mai şi tăiau din elan unii foşti colegi, cu studii de drept: "Cu ăştia te judeci tu? Eşti nebun la cap? Ai pierdut", veneau "încurajările". Finalul însă e următorul: banca trebuie, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă dată în ianuarie, să modifice dobânda la una incredibil de avantajoasă, de sub 3%. "Am câştigat pentru că ei nu şi-au respectat propriul contract", zice Traian Ţoca, în curtea sa din Focşani. Fără avocat

Când a decis să dea banca în judecată, a încercat să-şi angajeze un avocat. Suma cerută de firma de avocatură i s-a părut însă enormă. Deşi şi-ar fi permis-o, din câte lasă să se înţeleagă fostul şef de post – nu pare chiar pensionarul tipic în căutare de bani pentru "coşul zilnic", mai ales când zice de o casă la ţară, alta la munte, de la umbra vilei din Focşani.

Dar a zis: "Stai, mă, că o iau eu şi mă duc uşor aşa". Nu are studii de drept. A învăţat însă chichiţele de judecată din munca de poliţie. "13 ani am lucrat aici, sectorist în cartier, generaţia bătrână mă cunoaşte. Apoi am fost şef de post printr-un obor, aveam un bazar noi aici. Am desfăşurat activitate cu oamenii. Şi nu pot să spun că am plecat de la nimic în procesul ăsta. Dar nu sunt avocat. E total diferit! Sunt lucruri pe care nu le înţeleg, au denumiri în instanţă de dracul le ia!", spune fostul poliţist.

Ajutat de actele adversarului Cât a durat procesul, Traian Ţoca a luat-o băbeşte. Fiecare probă adusă de avocaţii firmei angajate de bancă era studiată acasă cu pixul în mână. Apoi era formulat un răspuns cât să-i închidă pe avocaţi. Nimeni nu se aştepta, dar a mers.

"Dacă în instanţă vorbeau de noţiuni pe care eu nu le prea înţelegeam, mergeam pe net şi căutam să mă informez. Am studiat, dom’le, toate dosarele lui Piperea (Gheorghe Piperea, avocatul care reprezintă câteva mii de români care au dat în judecată bănci în România – n.r.)!", dă poliţistul câteva detalii despre pregătirea "pledoariilor".

Concret, i-a prins pe cei de la bancă cu câteva "bube". A dovedit că a cerut expres să se considere că nu a acceptat niciodată tacit schimbarea de calcul a dobânzii. Apoi, avocaţii băncii au adus ei singuri dovada că ANPC a amendat instituţia şi i-a cerut să pună în ordine contractul lui Ţoca. "Eu ştiu aşa: că un proces verbal dacă este semnat, înseamnă că eşti vinovat. Ei, fraierii, au dat şi chitanţa că au plătit amenda. Au adus hârtiile astea exact ca proştii!", se amuză Traian Ţoca. Un aspect

Dacă e să se gândească, Traian Ţoca crede că are şi banca motive să fie deranjată de cum au ieşit lucrurile în cazul său. "Că nimănui nu-i convine ce au păţit ei, cum ar veni, să cumpere un pix cu 1 leu şi să-l vândă cu 95 de bani", recunoaşte fostul poliţist.

Acum a trimis decizia la bancă, aşteaptă să-i dea noul contract şi şi-a făcut un calcul: "Din 300 de euro rată, plăteam 250 dobândă şi vreo 40 dădeam la sold. Iar acuma, din calculul meu, dau 210 în sold şi 40 lor dobândă! Deci, vă daţi seama cam cu cât s-au mişcat lucrurile?", se bucură bărbatul.

Dincolo de calcule reci, Traian Ţoca spune că, în ianuarie, când a primit decizia, a simţit că a învins sistemul. Totuşi, dacă nu dădea interviuri, nu i s-ar fi părut vreo mare realizare.

Apoi au început să vină telefoanele din ţară. Colegi poliţişti, oameni necunoscuţi, toţi vor să ştie cum a făcut. Le zice tuturor care sunt în situaţia asta "să dea în judecată". "Dar doar ăia care n-au semnat actele adiţionale", adaugă Traian Ţoca.

I-ar spune şi femeii din Suceava care l-a sunat plângând să dea în judecată. Dar mai e un aspect, lasă să se înţeleagă. "Mi-a zis că e bugetară, că are copil bolnav, că şi-ar vinde şi casa ca să scape dar că n-o mai cumpără nimeni acum... Ce să-i zic femeii ăsteia? Să dea în judecată? Nu pot! Oricine vrea să dea banca în judecată, trebuie să se gândească ce face în posibilitatea în care pierde...", reduce fostul şef de post şi la bani lupta cu banca. PRIN TRIBUNALE

"Am fost judecat în dosarul ăla cu poliţiştii bogaţi"

Traian Ţoca spune că nu prea-i suporta, când era activ, pe "scritorii ăştia", care umpleau sute de pagini cu plângeri, reclamaţii. Dar s-a trezit că a scris şi el pe la dosare mai mult decât se aştepta.

De fapt, spune deschis, s-a cam înconjurat de hârtii şi a prins mersul prin instanţe după ce, "în perioada lui Năstase", a fost pus să dovedească cum şi-a dobândit o parte din avere. "Am fost judecat în judecat în dosarul ăla cu poliţiştii bogaţi", spunde deodată Ţoca. "Că am şi nişte pământ de la ţară, de unde luam bani, că predam sfeclă. Aveam documente pentru tot ce deţineam. Dar, cu câteva luni înainte să ajung la instanţă, am început să fac curat prin sertare, prin ce acte aveam. Am ars tot. Şi a trebuit să umblu după alte hârtii. M-am dus inclusiv la o fabrică de zahăr unde aveam nu ştiu ce, să iau ce documente erau ale mele. Şi noroc că mă ştiam cu şeful de post de acolo din localitate şi m-a dus într-o hală. Ştiţi cum stăteau acolo cărţile de muncă şi toate documentele? Contabila mi-a zis: "Caută şi dumneata aicea". Şi, culmea, mi-am găsit ce mi-a trebuit", spune Ţoca. De atunci păstrează tot, facturi, chitanțe, că „nu se știe când ai nevoie de ele”.

Ţine să sublinieze că a câştigat în procesul legat de avere. Nu intră în detalii, dar recunoaşte că i-a fost totuşi ruşine. "Venea presa, fotografiau aici, se duceau pe la munte, fotografiau şi casa pe care o am acolo. Sunt supărat pe chestiile astea", e deranjat Traian Ţoca.

S-au dus anii, s-a dus şi ancheta pentru "vilele cu epoleţi". Ţoca s-a pensionat şi spune că, pe lângă deranjul provocat de cum a fost tratat de bancă, un proces îl ţine, de fapt, în formă. "Că, noi, militarii, murim dacă n-avem activităţi. Am colegi care nu au nimic de făcut, îmi zic toţi: "Mor! Turbez!". Eu mai am şi casă la ţară, am şi la munte unde mă duc. Mă mişc. Eu plecam la munte câte-o săptămână, mă întorceam aici altă săptămână, mai stăteam la tribunal câte o zi întreagă. Am cu cine sta de vorbă pe acolo, mai trec pe la inspectorat, e altfel viaţa!", spune fostul şef de post.