Dezvăluirile halucinante despre Statul Paralel făcute săptămâna trecută, arată cum a fost folosit generalul Michael Flynn ca „bilă” pentru a doborî „popicul” Donald Trump.
Un editorial de Jack Cashill pentru American Thinker.
Dacă mai exista vreo îndoială că Gen.Lt. Michael Flynn a fost Ținta Zero în conspirația RussiaGate sau că președintele Obama a fost unul dintre cei mai activi membri ai conspirației, consilierul prezidențial Kellyanne Conway a îndepărtat săptămâna trecută toate aceste dubii.
„Le-aș reaminti tuturor că Președintele Obama i-a spus Președintelui Ales Trump că are două motive pentru a fi îngrijorat: Coreea de Nord și Michael Flynn”, a povestit Conway joia trecută la Fox News.
„Oameni buni, este pur și simplu bizar”, a continuat Conway, ca și cum oamenii ar mai fi avut nevoie să li se spună asta. „Trebuie să fii îngrijorat de un dictator cu capacități nucleare în Coreea de Nord și mai trebuie să fii îngrijorat de un general cu o vechime de 37 de ani, care a servit în... administrația Obama.”
Comentariile lui Conway au fost făcute după tulburătoarele dezvăluiri că înalți funcționari ai FBI au complotat activ pentru a-l vâna pe Flynn, consilierul pentru securitate națională al Casei Albe desemnat de Trump.
„Care este obiectivul nostru? Adevăr/Recunoaștere sau să îl facem să mintă, pentru a-l putea inculpa sau demite?”, a scris un responsabil FBI, despre care se crede că este fostul șef al contrainformațiilor, Bill Priestap.
„Dacă reușim să-l facem să recunoască că a încălcat Legea Logan (care incriminează negocierile persoanelor neautorizate de către guvern cu cetățeni străini – n.r.), prezentăm faptele la Departamentul de Justiție și să decidă ei. Sau, dacă la început minte, atunci îi arătăm (cenzurat) și recunoaște, document către DJ și să decidă ei cum rezolvă.”
Această dezvăluire i-a șocat până și pe apropiații lui Bush: „Pe ce planetă este acceptabil ca agenții FBI să discute cum sau dacă pot provoca demiterea cuiva?” a scris pe Twitter Ari Fleisher, fostul purtător de cuvânt al lui Bush. „Comey (directorul FBI) și oficialii din conducere au înnebunit de tot.”
În scandalul uriaș, s-a omis un aspect: de ce Flynn îl preocupa atât de mult pe Barack Obama?
Răspunsul mai general este că Flynn era singura persoana numită de Obama care nu se temea să spună ceea ce gândea. Desemna în fruntea Defense Intelligence Agency (Serviciul de Informații al Armatei – n.r.) în aprilie 2012, de către Obama, Flynn a fost nevoit să demisioneze doi ani mai târziu pentru că – ei bine! – a spus ceea ce a gândit.
Deși informații de la vremea aceea manifestau circumspecție față de motivele demisiei lui Flynn, un mail scurs de la generalul în retragere Colin Powell, din septembrie 2016, vorbea despre sentimentele apropiaților lui Obama: „Am întrebat de ce Flynn a fost demis. Abuziv cu personalul, nu asculta, lucra împotriva politicilor (oficiale), management prost etc. Era încă de atunci un nebun de dreapta.”
Evident, Flynn nu ar fi putut ajunge general-locotenent fiind un administrator prost și abuziv. A devenit brusc rău și abuziv neacceptând să fie unul dintre sicofanții lui Obama, mai ales în chestiunile islamice. După cum Flynn nu a devenit o țintă a conspirației RussiaGate pentru presupusa sa nebunie de dreapta.
Flynn a devenit aproape cu siguranță Ținta Zero pentru intenția sa de a expune și de a demonta ceea ce Obama a considerat reușita sa cea mai mare în materie de politică externă, Acordul Nuclear Iranian.
Se poate ca Obama să fi bănuit că acordul era iremediabil deficient, dar știa un lucru: că acordul fusese construit pe un eșafodaj de minciuni și înșelătorii.
„Reporterul mediu cu care stăm de vorbă este unul în vârstă de 27 de ani, a cărui singură experiență în materie este că a asistat la niște campanii politice, se lăuda într-un mod ciudat de nesăbuit consilierul pentru politică externă al lui Obama, Ben Rhodes, în legătură cu acordul cu Iranul. „Am creat o cameră de ecou. Repetau lucrurile importante pe care noi îi făcusem să le spună.”
Flynn, în schimb, spunea lucruri care contraziceau ceea ce transmitea Rhodes presei. În martie 2015, pe când oamenii lui Obama vindeau unei prese inerte virtuțile imaginare ale acordului, Flynn comunica niște adevăruri jenante.
„Iranul este și o țară cu rachete balistice, cu ciber-capacități. Mai este și un stat sponsor al terorismului”, declara Flynn la Fox News. „Și noi tratăm cu ei ca și cum am vrea să le dăm o carte albă – va mai dura până va deveni o putere nucleală -. Mă lăsați?”
Dacă Flynn ar fi rămas un nebun atașat valorilor de dreapta, gașca lui Obama este posibil să îl fi ignorat. Când însă Flynn a trecut în tabăra lui Trump, s-a transformat din nebun în amenințare.
Pe 26 februarie 2016, conspiratorii și-au început campania de sabotare împotriva lui Flynn cu un articol în Yahoo News. Articolul făcea dezvăluirea aparent șocantă că Trump „primea sfaturi de la un fost șef al serviciului de informații militare care dorește ca Statele Unite să colaboreze mai strâns cu Rusia”.
Co-autorul articolului era Mark Hosenball. Cum am arătat pe larg într-un articol din decembrie 2019, din American Thinker, Hosenball, de bunăvoie sau nu, a fost șeful propagandei CIA în investigația privind catastrofa aeriană din 1996 a Zborului TWA 800.
I-am spus acest lucru lui Hosenball, în 2003, în biroul său de la Newsweek, unde lucra. După cum cititorul poate bănui, nu a fost o întâlnire prea plăcută.
În 2016, Hosenball se pare că continua să care tava comunității de informații. Trei surse, pretinși „foști responsabili cu politica externă în administrațiile precedente”, l-au pus la curent cu această știre aparent îngrijorătoare a blândeții lui Flynn față de Rusia.
Retrospectiv, ceea ce face articolul suspect este faptul că Rusia nu devenise încă inamicul public al presei, fără a mai vorbi de Casa Albă.
În iulie 2015, de pildă, Obama l-a sunat pe președintele rus Vladimir Putin pentru a-i mulțumi pentru ajutorul dat încheierii acordului cu Iranul.
Obama avea toate motivele să fie recunoscător. Nici un lider străin nu a avut mai multă influență pe lângă mullahi decât Putin.
Așa cum Obama i-a spus lui Tom Friedman de la New York Times, „Nu am fi reușit să încheiem acest acord fără voința Rusiei de a rămâne alături de noi și de ceilalți membri ai P5 Plus pentru a insista ca acordul să se încheie”.
În iulie 2015, încă era respectabil ca un președinte american să colaboreze cu Putin. Chiar dacă, așa cum recunoștea Hosenball, alți candidați Republicanii criticaseră pe Obama pentru „slăbiciune în fața liderului rus”.
Într-adevăr, Obama îl ironizase pe Romney în dezbaterea prezidențială din 2012 pentru că trata cu seriozitate amenințarea rusă.
„Ciudat”, după cum pare, conspiratorii de la Casa Albă au ales să folosească Rusia pentru a-l vâna pe Flynn. Pentru a reuși, a trebuie să valideze afirmația lui Romney din 2012, potrivit căreia Rusia este „inamicul nostru geopolitic nr. 1”.
Când Romney a făcut această afirmați în cadrul dezbaterii privind politica externă din 2012, Obama a răspuns cu o replică pregătită: „Politicienii anilor 1980 vin acum să ceară o întoarcere în timp a politicii noastre externe, dat fiind că Războiul Rece s-a încheiat de douăzeci de ani”.
După cum nota Washington Post la vremea respectivă, replica lui Obama „a provocat titluri de primă pagină aprobatoare”.
De opt ani, titlurile de prima pagină se îndreaptă încotro le-a dirijat Obama. Văzând în ce măsură presa este gata să valideze „ceea ce o făcusem noi să spună” despre Rusia și Flynn, conspiratorii au jucat apoi cartea Rusiei împotriva lui Trump.
Sunt sigur că Obama a fost chiar șocat să vadă cât de bine a funcționat planul. Până când a început să se înfunde.