”Mă consider un copil al Revoluției. Pe 21 decembrie (…) eram în Piața Palatului, cu trei colegi, pe care am încercat să îi conving să mergem la manifestație. Eu ascultam Europa Liberă, știam că a început revoluția la Timișoara și că, pe 20 decembrie, a învins. A fost foarte greu să ne infiltrăm printre oameni. Eram alungați. Am văzut mulțimea în trei faze: pe de o parte umilința la care eram supuși, apoi spaima, după explozia care s-a auzit la Athenee Palace. O mulțime înspăimântată literalmente.

Apoi, un om a strigat ”Jos cu Ceausescu!”, așa se striga atunci. Apoi, în a doua repriză, în care am fost și eu, sute de oameni au strigat. Apoi mii. Am participat la primele confruntari, cu trupele care ocupau piața, cu arme cu muniție de război. Mai erau și trupele speciale, oameni de 1,9 – 2 metri, care s-a dovedit că erau drogați. (…)

Eu sunt brașovean. Am trăit cu revolta și supărarea faptului că în 1987 nu am facut tot ce se putea. Eram foarte nebun și foarte curajos. Unul cu un diplomat și un parlpalac lung, așa m-am recunoscut, ulterior, într-o fotografie care a fost făcută în timpul Revoluției”, a rememorat Orban. Acesta a mărturisit, înaintea începerii discursului, că nu va citi mesajul pregătit de consilierii lui: ”voi face ca la Zagreb”.

A captat audiența imediat cu povestea atât de personală. Susține că, de 30 de ani, trăiește cu senzația că asistăm cu toții la o piesă de teatru pusă în scenă, ”cu lupi îmbrăcați în oi”. Și are niște detalii. Povestește despre ONG-ul său înființat după Revoluție, solicitată, să participe la o manifestație anti FSN.

”Am fost sunat sa mi se spună că se organizează o manifestație  împotriva FSN. Am fost întrebat cu câți oameni pot veni, în ce interval orar. Noi ne bucuram de reușita Revoluției, în timp ce la televizor eram prezentați drept golanii care voiau sa atenteze. Cat de naivi am fost! Chiar și în 1996, cum a fost să văd că, după ce a câștigat alegerile CDR, ajunge premier un lider de sindicat. (…) Pentru mine Revoluția a însemnat libertate, demnitate, respect față de oameni, șansa de a ne putea manifesta personalitățile. M-am și mirat că am ajuns prim-ministru, uitandu-mă la pleiada care a fost înainte. Mă mai gândesc că în 23 – 24 decembrie mie nu mi-a trecut prin cap să merg la televiziune”, a rememorat premierul.