Vă mai aduceţi aminte de păsăroii din filmul de desene animate Ice Age? Ei, bine, o zburătoare ca acelea chiar a existat, atât doar că nu zbura. Şi a trăit, bine merci, pe nişte insuliţe din mijlocul Oceanului Indian. Asta până când navigatorii europeni le-au mâncat pe toate. Numele ei a fost pasărea Dodo

Pasărea Dodo a trăit de-a lungul mileniilor pe insulele Réunion şi Mauritius din Oceanul Indian. La numai două sute de ani de la venirea coloniştilor europeni în această regiune, păsările au dispărut. Pasărea Dodo cu aspectul său neobişnuit a fost una din cele mai cunoscute specii dispărute. Engleza uzuală a preluat numele acestui animal în expresia: “mort, ca o pasăre Dodo”. Pasărea avea în jur de un metru şi jumatate înalţime şi cantarea aproximativ 20 de kilograme. Se hrănea cu fructe şi îşi facea cuibul direct pe pământ. Uriaşele “găini” au dispărut spre sfărşitul secolului 17. Primele descrieri cunoscute despre dodo au fost facute de catre olandezi.

Păsăroii din Ice Age aduc binişor cu Pasărea Dodo

Deşi in multe scrieri recente se spunea despre carne ca ar fi avut un gust neplăcut, scrierile mai vechi contestă acest lucru spunând că deşi carnea era mai tare avea gust bun. Etimologia numelui este încă neclară. Unii o atribuie cuvantului olandez “dodoor”, adică “leneş”, dar mai probabil este legat de “dodaars” (knot-arse) făcând referire la mănunchiul de pene de pe posteriorul păsării.

Extrem de caraghioasă

Picioarele mari, aripile butucănoase, gâtul scurt şi ciocul incredibil de gros şi de recurbat îi confereau un aspect comic păsării Dodo. Corpul greoi şi dolofan era completat de o coadă scurtă, formată dintr-un smoc de pene. Deoarece nu avea inamici de care trebuie să se ferească, şi-a pierdut capacitatea de zbor. Acesta este un fenomen frecvent la păsările insulare. În timp ce celelalte păsări incapabile să zboare erau alergătoare neobosite, pasărea Dodo se mişca legănat, ca o raţă. Arăta ca un struţ, dar cu picioare scurte şi gât la fel şi cu cioc de papagal.

La venirea coloniştilor pe insulele Réunion şi Mauritius, păsările erau în număr mare. Cu toate acestea ştim foarte puţin despre ele. Alimentaţia era vegetariană, mâncau şi pentru uşurarea digestiei înghiţeau pietricele. Conform scrierilor, aceste păsări aveau un dans de curtare acompaniat de mişcări din aripi, iar perechile petreceau perioade lungi de timp împreună. Depuneau un singur ou în cuibul pregătit din iarbă, în pădure sau în boscheţi. Puiul era îngrijit de ambii părinţi.

Mâncate de oameni şi porci

Deşi, după structura osaturii pasărea Dodo este o rudă îndepărtată a porumbelului de astăzi, primii oameni ce au păşit pe insulele Réunion şi Mauritius nu mai văzuseră nimic asemănător. Au denumit-o lebădă cu moţ sau curcan sălbatic. Deoarece nu aveau inamici se apropiau fără teamă de aşezările umane, devenind astfel prăzi uşoare. Pasările au fost ucise cu miile, mai ales pentru carnea lor. Deşi descrierile din vremea respectivă relatau că pasărea Dodo avea o carne fibroasă şi puţin gustoasă, marinarii sosiţi după călătorii lungi o consumau cu plăcere. Dar pasărea Dodo nu a dispărut doar datorită din cauza vânatului excesiv. Coloniştii debarcaţi în Mauritius, mai întâi portughezi şi apoi olandezi, au adus cu ei pe insule: porci şobolani, câini şi pisici pentru care ouăle păsării Dodo erau o masă gustoasă şi uşor de obţinut. În anul 1680, deci la aproximativ 170 de ani de la sosirea primului om pe insule, a dispărut şi ultima pasăre Dodo.