Prima tranzacţie suspectă a fost depistată pe 18 ianuarie. Este cea mai mare fraudă realizată de un singur om, în istoria bancară.
Zilele acestea, Jérôme Kerviel, un intermediar comercial (trader) de 30 de ani din Paris, a intrat în istorie cu un record negativ, după ce i-a produs grupului bancar pentru care lucra - Société Générale (SocGén), acţionarul majoritar al BRD -, pagube de 4,9 miliarde de euro (circa 7 miliarde de dolari). Scandalul le dă acum fiori reci pe şira spinării investitorilor din întreaga lume, care se tem ca nu cumva banca cu care lucrează să aibă şi ea în rândurile angajaţilor astfel de oameni. Şirul evenimentelor: Cum a fost descoperită frauda În 2007, traderul junior Jérôme Kerviel construia poziţii masive pe contracte derivate. Pe măsură ce plasamentele făcute s-au dovedit păguboase a început să ascundă pierderile, făcând modificări în sistemul informatic al SocGén. 18 ianuarie 2008. Acţiunile băncii scad cu 8 procente, deoarece în piaţă apar zvonuri că grupul va raporta pierderi mari din cauza plasamentelor în sectorul ipotecar american. Tot în această zi, publicaţia „The International Herald Tribune“ publică un raport pe site-ul propriu în care informează că guvernatorul Băncii Franţei, Christian Noyer, a monitorizat bilanţurile unor bănci, printre care şi SocGén. Banca centrală franceză neagă însă informaţia. Spre seară, un angajat al SocGén sesizează o tranzacţie suspectă. Imediat sună la compania ce apărea ca parteneră în această tranzacţie şi află că oamenii de acolo nu au cunoştinţă despre aşa ceva. 19, 20 ianuarie 2008. Oficialii SocGén încep să investigheze tranzacţia fictivă, care îi conduce spre traderul Jérôme Kerviel. Acesta este chemat în faţa oficialilor băncii şi chestionat în legătură cu ceea ce se întâmplă. Kerviel dezvăluie toate operaţiunile pe care le-a făcut. După ce află despre ce este vorba, preşedintele SocGén, Daniel Bouton, informează banca centrală franceză despre situaţie. Kerviel este demis, însă oficialii SocGén nu cheamă poliţia pentru a-l reţine. 21 ianuarie 2008. SocGén decide să lichideze poziţiile iniţiate de Kerviel. Pieţele scad abrupt în acea zi. Mulţi indici se aflau la un minim nemaivăzut de la incidentele teroriste din 11 septembrie 2001. Plasamentele, aflate pe pierdere, se transformă într-un dezastru atunci când sunt lichidate. 22 ianuarie 2008. Banca centrală americană, Federal Reserve System (Fed), taie dobânda de referinţă monetară pentru a resuscita economia americană. Surse din interiorul instituţiei au spus că Fed nu a avut nici cea mai mică idee despre scandalul care era pe cale să se declanşeze la SocGén. Izbucnirea acestuia a redus efectele mutării făcute de Fed. Banca centrală a spus că, dacă ar fi ştiut de situaţia băncii franceze, ar fi amânat această manevră.
23 ianuarie 2008. Acţiunile SocGén scad puternic, închizând cu o pierdere de 4,2 procente la Bursa NYSE Euronext, din Paris. Apar zvonuri că mai mulţi oameni-cheie din bancă şi-au pierdut funcţiile. 24 ianuarie 2008. SocGén iese public şi anunţă că a descoperit o fraudă de 4,9 miliarde de dolari în propria „bucătărie“. Atât Bouton, preşedintele băncii, cât şi Jean-Pierre Mustier, şeful Diviziei de investiţii, îşi prezintă demisiile. Acestea nu sunt însă acceptate de conducerea grupului. În aceeaşi zi, Bouton refuză să-l numească pe cel responsabil de această criză, însă surse din interiorul băncii îl indică pe vinovat: Jérôme Kerviel, un trader de 30 de ani. O poză a acestuia începe să apară pe site-urile din întreaga lume. 25 ianuarie 2008. Nimeni nu ştie unde este Kerviel, deşi o presupusă avocată a acestuia a anunţat că acesta nu a fugit, ci aşteaptă să fie chemat de autorităţi. Revenire pe Burse Pe Bursa NYSE Euronext din Paris, titlurile SocGén înregistrau în a doua parte a şedinţei de tranzacţionare o apreciere de 1,4%, până la 76,9 de euro pe titlu.
Şi la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) titlurile BRD Groupe Société Générale au crescut cu 3%, până la 20,6 lei pe titlu.
PAGUBE
Traderi-rebeli „de miliarde“ Analiştii din toată lumea se tem că dezastrul de la SocGén s-ar putea repeta, chiar la scară mai mare. „Băncile fac din ce în ce mai multe investiţii şi iau poziţii din ce în ce mai riscante pe pieţe, aşa că ne putem aştepta şi la scandaluri de dimensiuni mai mari“, a spus Simon Maughan, de la casa de brokeraj MF Global.
Un alt analist, Richard Fuld - preşedintele firmei de servicii financiare Lehman Brothers -, consideră că frauda de la SocGén este „cel mai mare coşmar al unei bănci“ şi că nicio bancă nu trebuie să se considere imună la aşa ceva.
Jérôme Kerviel nu este singurul trader care i-a provocat pierderi masive companiei pentru care lucra. BBC News a trecut în revistă cele mai cunoscute cazuri de fraude produse de traderi. Nick Leeson. Este probabil cel mai cunoscut caz de trader implicat într-o fraudă bancară. Acesta a reuşit în 1995, datorită plasamentelor greşite, să falimenteze banca britanică Barings. Instituţia s-a prăbuşit după ce Leeson, angajat al biroului din Singapore al băncii, a făcut plasamente în contracte features pe pieţele asiatice. Din lipsă de inspiraţie sau ghinion, Leeson a provocat băncii o gaură de 1,3 miliarde de dolari, lăsând-o fără rezerve de numerar. La puţină vreme, banca, cu o istorie de peste 260 de ani, a intrat în faliment, fiind cumpărată pentru o singură liră sterlină. După ce a făcut patru ani de închisoare, Leeson a scris în 1999 o carte devenită bestseller - „Rogue Trader“. După aceasta s-a turnat şi un film, avându-l în rolul principal pe Ewan McGregor. Liu Qibing. Era un trader chinez de metale, care a dispărut în 2005, după ce a pariat greşit pe faptul că preţul cuprului este pe punctul de a se prăbuşi. El lucra la Londra pentru Biroul Rezervei de Stat Chineze, căreia i-a provocat pierderi masive în urma tranzacţiilor efectuate.
John Rusnak. Trader pe piaţa interbancară internaţională la Allied Irish Bank, acesta a acoperit pierderi de circa 691 de milioane de dolari, în 2002, cauzate de plasamente neprofitabile pe moneda naţională japoneză - yen. Yasuo Hamanaka. Trader de metale, Hamanaka i-a produs conglomeratului japonez Sumitomo pierderi de 2,5 miliarde de dolari. Hamanaka a fost condamnat în 1996 la opt ani de închisoare, după ce i s-au descoperit tranzacţii neautorizate efectuate pe o perioadă de 10 ani pe piaţa internaţională a cuprului. Mai mult, el falsificase semnăturile a doi superiori în scrisori trimise unor dealeri străini. Peter Young. Este un fost manager de fond al Băncii Morgan Grenfeel, care mai târziu avea să fie achiziţionată de Deutsche Bank. În 1996, Young a folosit peste 434 de milioane de dolari din banii fondului pe care îl conducea într-o serie de plasamente neautorizate, pe care apoi le-a oprit, deoarece generau pierderi. Young a fost declarat incapabil să fie supus judecăţii după ce iniţial a apărut în faţa justiţiei îmbrăcat într-o fustă şi un pulover de femeie. Cercetările ulterioare au arătat că managerul avea probleme psihice serioase.
Recomandările noastre
