Când a fost întrebat dacă Liviu Dragnea, acum că a rămas fără funcții în partid, va mai participa la ședințele conducerii PSD, Victor Ponta a răspuns: „Dacă-l chemăm noi, vine”. Apoi, șeful PSD l-a „liniștit” pe Dragnea, dându-i asigurări că va fi „muncitor calificat” în partid, nu „necalificat”, așa cum se lamenta el.
Calificat, necalificat, tot muncitor va fi. Pălmaș, nu șef. Coordonator, fără o fișă a postului prea clară și la cheremul lui Ponta, nu președinte executiv.
Scurta frază rostită de președintele PSD sub presiunea presei, devoalează perfect falia dintre cele două grupări conduse de Ponta și Dragnea, care se înfruntă și mai abitir de când cel din urmă a fost condamnat, în primă instanță, la 1 an de închisoare cu suspendare în Dosarul ”Referendumul”. Această sentință nedefinitivă, mai mult a încurcat, decât să limpezească raporturile de putere din PSD.
Dacă instanța pronunța o condamnare cu executare, era clar că Liviu Dragnea este istorie în PSD. Oamenii care îl susțin ar fi încercat să se regrupeze în spatele învingătorului Victor Ponta, sau ar fi dispărut pur și simplu din ecuația de putere. Așa, gruparea Dragnea mai are o speranță că mentorul lor poate scăpa cu fața curată și din completul care va pronunța sentința definitivă. Complet din care va face parte fie Livia Stanciu, președinte ÎCCJ, fie Ionuț Matei, vicepreședinte.
În paranteză fie spus, cred că atacurile în șarjă ale lui Călin Popescu Tăriceanu la adresa Liviei Stanciu sunt strâns legate de interesele lui Dragnea. După ce a făcut tot posibilul să-l salveze pe Dan Șova, Tăriceanu încearcă acum același lucru cu Liviu Dragnea. Speră să-i intimideze pe magistrații ÎCCJ. Să nu uităm că, în paralel, parlamentarii PSD se dau de ceasul morții să modifice legislația penală, astfel încât anticorupția să-și mai piardă din dinți.
Așa cum era de așteptat, Victor Ponta a speculat sentința împotriva lui Liviu Dragnea. Are tot interesul să-i taie pârghiile de putere din partid. E în poziție ofensivă, de unde și declarația arogantă de tipul „Te mai sunăm noi”. Șeful PSD speră să scape de un adversar incomod, un etern pretendent la cea mai înaltă funcție în partid. Meciul nu este, încă, tranșat, dovadă că Ponta nu a reușit să-l îndepărteze pe Dragnea de la resursele financiare care-i dau atât de multă influență în PSD.
În fruntea Ministerului Dezvoltării a fost numită o apropiată a sa, care va gestiona bugetele de investiții după bunul plac al lui Dragnea. Baronii care îl susțin au primit astfel asigurări, cel puțin pentru o perioadă, că nimeni nu le va afecta interesele de afaceri. E drept că un condamnat penal, fie și în primă instanță, nu avea cum să rămână în Guvern, iar aici avem de-a face cu o mică victorie a lui Ponta. Cu atât mai mult cu cât PSD a adoptat o serie de criterii de integritate pe care socialdemocrații nu le puteau încălca fie și de dragul lui Dragnea.
Baronii care-i sunt fideli știu însă că decuplarea lui Dragnea de la decizia politică în partid va duce în cele din urmă la decuplarea lui și a grupului de interese din spatele său de la resurse. Viitorul le este pus în pericol. În 2016, președinții de consilii județene vor fi la cheremul negocierilor PSD cu alte partide. Influența politică este, deci, mai importantă decât influența în administrație.
De aici și scandalul demisiilor din fruntea filialelor PSD în semn de solidaritate cu Dragnea: Nicolae Bădălău (Giurgiu) și Paul Stănescu (Olt). Aceștia își anunțaseră demisia până la închiderea ediției. Strategia lor nu e complicată: vor să destabilizeze partidul, să creeze în interior o presiune atât de mare încât Liviu Dragnea să nu fie tras pe linie moartă. Să se restabilească astfel echilibrul de putere în interiorul partidului. Teama că partidul ar fi destabilizat cu un an înainte de alegerile locale ar putea să funcționeze, iar taberele ar putea pune batista pe țambal. Sau această criză ar putea degenera.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
