RODICA CULCER: "În emoţia generală creată de decizia Curţii Constituţionale împotriva CNSAS s-a auzit din nou vocea organizaţiilor civice."
În emoţia generală creată de decizia Curţii Constituţionale împotriva CNSAS s-a auzit din nou vocea organizaţiilor civice. A plouat cu apeluri şi comunicate şi am fi putut crede că deconspirarea Securităţii este o cauză de natură să unească toate organizaţiile implicate în consolidarea democraţiei şi statului de drept.
Un observator atent, care are eventual curiozitatea să citească toate comunicatele emise în ultimele zece zile pe tema CNSAS, va observa însă că un astfel de optimism este deplasat şi că, dimpotrivă, în universul agitat al societăţii civile are loc o diversiune: există, pe de o parte, cele 24 de organizaţii care au organizat mitingul din Piaţa Universităţii din 3 februarie, prilej cu care au lansat „Protestul împotriva restauraţiei“ cerând revocarea membrilor CCR şi a Avocatului Poporului şi „continuarea mecanismului de deconspirare a Securităţii“; dar în paralel mai există şi 12 ONG-uri care fac opinie separată. Ele nu au semnat „Protestul“, deşi şi-au îndemnat membrii să participe la „protestele autorizat organizate“, şi au emis propriul comunicat după discuţiile cu guvernul din 5 februarie. De ce, ne întrebăm, nu vor cele 12 organizaţii să se alăture celorlalte 24, dacă urmăresc acelaşi lucru? De ce să creezi o mişcare paralelă, o sciziune? Ca să putem răspunde, să vedem cine face parte din cele două grupări.
Semnatarii „Protestului împotriva restauraţiei“ au o reputaţie incontestabilă în materie de militantism civic şi de rezistenţă la presiunile puterii. Vorbim aici de pildă de Grupul pentru Dialog Social, Societatea Academică din România, Asociaţia Pro Democraţia, Asociaţia 21 Decembrie, Liga PRO EUROPA, Agenţia pentru Monitorizarea Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent şi multe altele - toate cu istorie şi palmares proprii, conduse de personalităţi publice puternice, ca Alina Mungiu Pippidi, Radu Filipescu, Cristian Pârvulescu, Smaranda Enache, Mircea Toma, Ioana Avădanei etc. În plus, activitatea lor este prezentată transparent pe site-urile de internet.
În tabăra paralelă identificăm cinci organizaţii legate direct de Emil Constantinescu - ASPEC, Fundaţia Română pentru Democraţie, Solidaritatea Universitară, Institutul pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor şi Fundaţia Generaţia Europeană - Fundaţia Ecomondia, condusă de Dolphi Drimer, şi şase organizaţii despre care cu mare greutate veţi afla ceva pe internet. Am dorit să mă documentez şi să văd cu ce se ocupă de pildă Fundaţia pentru progres sau Forul Antitotalitar Creştin al Luptei Anticomuniste. Nu am găsit nicio menţiune de presă, niciun site relevant, dar le-am găsit pe toate încolonate ca semnatare ale apelurilor iniţiate de Emil Constantinescu.
Am vizitat apoi site-urile organizaţiilor fostului preşedinte şi am aflat că toate îşi propun cam aceleaşi obiective, afişează proiecte, dar nu şi realizări, iar unele site-uri nu au mai fost actualizate din iulie 2007 (FGE) sau chiar din 2000 (FRD). De site-ul Solidarităţii Universitare nu am reuşit să dau şi nu ştiu ce a mai făcut din 2005, când au organizat o masă rotundă. Interesant este însă că, la 25 ianuarie, Solidaritatea Universitară, alături de Ecomondia şi INCOR protestau „energic“ - tot printr-un comunicat - „împotriva modului deformat şi catastrofic“ în care erau prezentate dificultăţile economice de către mass- media şi de PD-L şi PSD.
Pentru cine nu şi-a dat seama până acum, este limpede că avem de-a face de fapt cu o masă de manevră alcătuită în mare parte din organizaţii-fantomă, valorificate de forţele politice aflate la putere pentru a încerca să creeze o contrapondere faţă de organizaţiile consacrate, care nu au putut fi înregimentate politic. Această fantomă a societăţii civile bântuie spaţiul public cu o misiune clară, trasată din tenebrele societăţii româneşti, şi anume de a crea diversiuni şi perdele de fum care bruiază mesajul organizaţiilor civice autentice. Ar fi trist să reuşească pe deplin.