Observ cu destulă mirare că, în ultimele zile, împotriva lui Klaus Johannis s-a declanşat o adevărată canonadă, culmea, nu dinspre psd, care, nici nu mai are nevoie să o facă, ci dinspre lideri de opinie, analişti şi ziarişti fie, declaraţi, neutri, fie, declaraţi, susţinători ai liberalismului, ai valorilor democratice, adică, altfel spus, oarecum mai de dreapta. Personaje şi persoane cu acces la televiziuni şi presa scrisă, fie ca angajaţi sau colaboratori ai acestora, fie invitaţi în diverse emisiuni, îl ţintuiesc pe crucea alegerilor pe neamţul din Sibiu, mai ceva decât fariseii şi saducheii de acum 2000 de ani pe Iisus Hristos pe crucea credinţei creştine. Să fie ceea ce i se reproşează atât de cumplit? Să fie KI un fel de mesia politic pentru România? Sau, să fie altceva?

Mai sus amintiţii căinători, indignaţi şi revoltaţi sunt oripilaţi de trecutul neguros al candidatului ACL, de gafele impardonabile, de slaba prestaţie, de nivelul intelectual scăzut, îl dau împachetat, mort şi îngropat politic, anunţă că nici liberalii nu-l votează, dară-mi-te pdliştii, şi nu înţeleg cum de avut tupeul de a se înscrie în cursa prezidenţialelor cu aşa o cocoaşă de păcate, minusuri şi incapacităţi în spate.  

Este evident că KI are nişte probleme şi neclarităţi.

Are problema cu incopatibilitatea care nu este foarte clar cum ar putea să se sfârşească în niciuna dintre variante, părerile „avizate” fiind mai multe şi, adesea, divergente în ceea ce priveşte, de exemplu, ce se întâmplă dacă câştigă alegerile şi apoi este declarat incompatibil.

Sunt  apoi acele şase locuinţe (nu case, atât timp cât trei sunt apartamente), care ar fi ajuns la el pe un traseu dubios.

Este acuzat că vorbeşte puţin şi nu are umor - nu ne-am săturat oare de cei care vorbesc toată ziua fără să spună nimic şi, pe deasupra, minţind la foc automat, iar de umor, dacă îl asculţi cu atenţie constaţi că are un umor ţărănesc, din cel fără multe cuvinte, marcă ardelenească.

Plus că l-a trădat pe Antonescu care la făcut om – de parcă nu Antonescu s-a suit pe procentele de încredere ale primarului Sibiului şi l-a rugat să vină în PNL şi nu acelaşi Antonescu ar fi renunţat la preşedinţia PNL-ului şi apoi la candidatura pentru PNL şi Cotroceni.

Sunt toate acestea suficiente pentru a justifica dezolarea, dezamăgirea, supărarea, înfierarea  şi aruncarea acestuia la lada de gunoi?

Pot fi de acord cu KI nu pare a fi  un înger, ci mai curând un om ca mulţi alţii. Dar există, printre ceilalţi contracandidaţi, menajaţi şi promovaţi de mai toată lumea, măcar unul care să stea mai bine la probleme şi neclarităţi decât el? Are vreunul dintre aceştia realizări mai concrete şi mai importante decât el? Pot fi comparate neclarităţile sau minusurile sale cu cele ale, de exemplu, lui Victor Ponta? Şi atunci, această campanie de unde provine? Din dezamăgirea unor purişti că KI nu-i perfect? Sau din interese care transced partidele? Va voi prezenta în cele ce urmează trei ipoteze.

Ipoteza 1.

În culisele opţiunilor lor, denunţătorii mai sus amintiţi ai primarului din Sibiu ţin, sau sunt legaţi prin interese, de un partid sau altul de pe zona, zisă, de dreapta şi încearcă să facă loc pentru candidatul acestuia. Asta în cazul în care există nişte informaţii extrem de precise şi secrete cum că Ponta ori se retrage, ori este retras, ori este detonată o bombă care îi anulează şansele şi atunci nu mai ajunge în turul doi, ceea ce ar justifica campania împotriva lui Iohannis şi pro-altul, astfel încât oponentului lui Iohannis să-i fie maximizate şansele. Căci altfel:

Este vreunul dintre aceşti candidaţi în stare să-l bată pe Victor Ponta (în afara situaţiei în

care acesta se bate singur)?  Va fi Elena Udrea votată de electoratul, încă, masiv, ostil lui Traian Băsescu? Va primi Tăriceanu, deconspirat pentru toţi ca păpuşa psd-ului, mai multe voturi decât ale familiei lui şi ale familiilor celor care speră la un ciolan post-alegeri din cârdăşia cu psd-ul? Va putea Meleşcanu să facă să vibreze inimile şi minţile votanţilor anti psd? Va putea Monica Macovei, producătoare de multe alergii, fără carismă şi alergică la religie să dea lovitura? (Nu-i  mai amintesc pe candidaţii de operetă, ca să nu pierdem timpul.)

Dincolo de minusurile amintite, şi chiar oarecum în contra lor, toate analizele socilogice

serioase arată că singurul adversar real al doctorului Ponta este Klaus Iohannis.

Concluzia: demolarea acestuia nu-i serveşte decât fostului şef al corpului de control din guvernul Năstase şi, deci, ipoteza nu prea stă în picioare.

Ipoteza 2.

Îngrijoraţi de laconismul candidatului, cei din echipa de campanie au decis să învioreze lucrurile şi să facă astfel încât să se vorbească cât mai mult despre el, pe de o parte, şi să-l transforme într-o victimă mediatică, pe de altă parte, ştiută fiind simpatia românilor pentru victime. Posibil, dar trebuie să aibă grijă să nu se trezească în situaţia „operaţia a reuşit, pacientul a decedat”.

Ipoteza 3

După cum merg lucrurile în recent apărutul dosar „Microsoft”; după cum se anunţă a fi multiplicat numărul persoanelor implicate şi valoarea şpăgilor în cel privind EADS-ul  şi neuitând de alte 2-3 dosare (de ex. Loteria), mai mici poate, dar care vor aduce şi ele în boxa acuzaţiilor alte zeci de politicieni şi afacerişti spăgari; având în vedere că deja în parlament continuă să funcţioneze circa 30 de parlamanetari penali sau incompatibili; după cum sunt indicii că reţelele politico mafiote se întindeau de la premieri la directori din ministere, trecând pe la miniştri şi secretari de stat; dat fiind faptul că mai toate personajele deja vizate de anchetă, şi cele care vor fi implicate ca urmare a datelor din dosarul EADS et comp. deţin funcţii de conducere în partidele parlamentare actuale, mergând în câteva cazuri –PSD, UNPR, PDL – până la nivelul preşedinţilor, este evident că pe acest curs al întâmplărilor am putea asista într-o perioadă nu foarte îndepărtată la scoaterea în afara vieţii publice a peste 90% din actualele conduceri şi din reprezentanţii în parlament ai  partidelor.  Şi să  nu uităm decapitările organizaţiilor locale: baroni, primari, conslieri şi de haitele de interlopi locali arondate acestora.

Conform aceluiaşi traseu logic, numărul afaceriştilor şpăgari şi interlopi, români şi internaţionali, acuzaţi în aceste dosare are toate şansele să crească la fel de spectaculos fiind cel puţin egal cu al politicienilo.

Şi atunci, pentru liniştea tuturor acestor activişti şi afacerişti, nu ar fi Victor Ponta cel mai nimerit să devină preşedinte? Nu ar reprezenta el siguranţa că dosarele se vor împotmoli şi închide, eventual, cu aruncarea în închisoare a câtorva portari de ministere şi a celor care au dat cu subseamnatul despre ei şi despre ceilalţi? Şi nu ar trebui scos cu orice preţ din joc Iohannis şi adus în turul doi un (sigur) perdant în faţa domnului doctor Ponta? Sau, dacă neamţul perseverează absurd şi totuşi ajunge acolo, măcar să fie la capătul nervilor, cu imaginea zdrenţe şi  cu electoratul năucit şi demobilizat?

Veţi zice: Cum să îngroape Ponta dosarele? E imposibil! E prea groasă! Sunt americanii pe fir! Europa... Lumea întreagă e cu ochii pe noi.

Ei bravos, monşer! Mare fandacsie!

În articolul următor vă voi arăta că se poate şi cum se poate.