Alianța a lansat un studiu pentru evaluarea riscurilor potențiale din Africa de Nord, Sahel și Orientul Mijlociu, însă aceste regiuni au fost excluse dintre planurile regionale aprobate la reuniunea de la Vilnius.
NATO se confruntă cu un set formidabil de amenințări pe flancul ei răsăritean. Invazia amplă a Rusiei din Ucraina a declanșat o confruntare militară și geopolitică cu ramificații profunde. Și mai departe spre est, ascensiunea Chinei continuă, provocând îngrijorare printre aliații atlantici, care își consolidează acum relațiile cu democrațiile din Pacific care le împărtășesc temerile. Dată fiind magnitudinea acestor probleme, chestiunea flancului sudic, de mare interes pentru țări precum Spania, Italia și Portugalia, constată că-i este dificil să se impună drept o prioritate a alianței și să atragă atenție, scrie english.elpais.com.
Summitul de la Vilnius
Comunicatul final al reuniunii de la Vilnius pomenește flancul sudic - un concept militar, strategic și geografic larg și întrucâtva indefinit care cuprinde Africa de Nord, regiunea Sahel situată între deșertul Sahara și savană și Orientul Mijlociu. Aliații i-au cerut Consiliului Nord-Atlantic, principalul organ politic decizional al NATO, să înceapă un proces amplu de analiză cu privire la amenințările existente și în curs de afirmare în regiune, dar și la ocaziile de a interacționa cu statele, organizațiile internaționale și alți actori relevanți din zonă. Mandatul necesită prezentarea unui raport la următorul Consiliu NATO la nivel înalt, programat anul viitor la Washington.
Declarația evidențiază amestecul exploziv din regiune dintre fragilitatea instituțională, schimbarea climei și proliferarea organizațiilor teroriste și denunță acțiunile Rusiei menite a alimenta tensiunile și instabilitatea de acolo. Prezența masivă în regiune a grupului rus Wagner constituie un motiv de reînnoită îngrijorare după rebeliunea notorie a mercenarilor lui.
„Flancul sudic nu este o prioritate imediată a NATO, precum estul. Totuși, în mare parte mulțumită Spaniei, de la reuniunea de la Bruxelles din 2021 există o linie de lucru deschisă în privința lui”, a declarat Luis Simón, director al biroului din Bruxelles al grupului de reflecție Elcano Royal Institute. „SUA au sprijinit continuarea cercetării chestiunii, pentru a fi adusă iarăși în discuție la reuniunea de la Washington de anul viitor.”
„Accentul pus pe est e inevitabil, date fiind războiul din Ucraina și perspectiva unei confruntări îndelungate cu Rusia”, a declarat Ian Lesser, vicepreședinte al German Marshall Fund. „Însă e admisă nevoia gestionării riscurile venite din alte părți. Reuniunea de la Vilnius a aprobat un set elaborat de planuri militare regionale, dintre care unul privește Mediterana și Marea Neagră. Se pune un accent și pe antiterorism. Iar perspectiva unei cooperări mai strânse între UE și NATO va avea implicații practice, mai ales cu privire la sud.”
Trei cele zone vizate
Prin urmare, chestiunea rămâne în discuție. Dificultatea rezidă în a o împinge spre niveluri mai avansate de organizare și structură.
Referitor la planurile regionale, afirmă Simón, cele trei zone vizate sunt cea nordică, incluzând regiunea arctică, Finlanda, conexiunea cu Atlanticul și Suedia, imediat ce va adera la NATO; o zonă reprezentând coridorul central (practic Polonia și țările baltice); și o zonă sudică, de fapt segmentul sudic al flancului estic, adică România, Bulgaria și estul Mediteranei.
În consecință, nu se acordă vreo atenție specială întregii porțiuni vestice a flancului sudic, adică Sahelul, porțiunile centrală și vestică ale Africii de Nord și regiunile maritime aferente.
„Aceste scheme sunt importante, fiindcă sunt concrete; ele ghidează alocarea forțelor, instrucția, dezvoltarea capacității, chiar și planificarea industrială, în funcție de necesitățile stabilite de planuri. Iar aici sudul cam e lăsat un pic de unul singur”, subliniază Simón.
Pe de altă parte, chiar dacă e adevărat că NATO insistă pe abordarea pregătirii pentru riscuri, aceasta nu se bazează doar pe geografie, ci și pe concepte, printre care se remarcă terorismul, iar Simón observă că acest lucru presupune o „planificare mai puțin precisă decât cea teritorială”.
Prin urmare, calea către atingerea unui salt calitativ pe acest flanc e complicată. Pe lângă eforturile Spaniei, și premierul italian Giorgia Meloni a declarat recent că: „Italia susține evoluția NATO și atenția pe care ea trebuie s-o acorde flancului oriental, dar noi am cerut de asemenea să se acorde mai multă atenție și flancului sudic”. Iar António Costa, premierul Portugaliei, s-a declarat satisfăcut de faptul că studiul a fost programat spre examinare la următorul Consiliu NATO la nivel înalt. (Traducerea - Rador)