Dacă privim înapoi şi analizăm evoluţia preşedinţilor după ce au plecat de la Casa Albă, pentru Donald Trump, părăsirea Casei Albe n-ar trebui să fie o mare nenorocire.

Donald Trump ar trebui să asculte acest sfat: Casa Albă e mai bine s-o pierzi decât s-o recâştigi! Se pare că a ieşi din încăperile puterii americane n-a fost niciodată o nenorocire, şi iată doar câteva exemple.

Cu acele cărţi de memorii, Clinton şi-a plătit toate belelele din justiţie, nu mai vorbim de sumele încasate. Carter a devenit bogat cu conferinţele sale, iar Nixon a încercat să-şi spele imaginea după scandalul „Watergate”, o afacere despre abuzul de putere şi hărţuire la cel mai înalt nivel al statului, publicând multe volume cu memorii, cu scopul de a-şi recupera credibilitatea distrusă complet.

Cu privire la actualul preşedinte, poate că e mai bine să părăsească Casa Albă demn, mai ales că n-a avut niciodată probleme cu banii

De ce este totuşi greu să pleci din cea mai râvnită locaţie din lume? Bineînţeles, să trăieşti la 1600 Pennsylavania Avenue din Washington, în inima capitalei, are şi avantajele sale privind imaginea, nu numai cele financiare.

Pentru Trump cei 400.000 de dolari anual ca salariu prevăzut pentru funcţia de preşedinte, plus 100.000 pentru alte cheltuieli ca aranjarea şi decorarea camerelor şi interioarelor, reprezintă mărunţiş. Ce i-ar putra lipsi sunt Air Force One şi Marine One, avionul şi elicopterul prezidenţial. Dacă ne limităm la acea limuzină de escortă, reşedinţa specială şi un bucătar privat, acestea nu îi vor lipsi niciodată.

Dar „după”, pentru orice preşedinte care se mută din Casa cea mai importantă din lume, nu este atât de comodă situaţia

Bill Clinton a părăsit reşedinţa prezidenţială, în 2001, plin de datorii şi aproape îngropat în procese, dar cărţile scoase l-au ajutat să încaseze 15 milioane de dolari dintr-un foc, ba a mai rămas şi în câştig. Nu mai vorbim de cărţile publicate de Hillary plus discursurile sale în toată lumea, plătite cu sume între 100.000 şi 250.000 de dolari fiecare.

„Totul merge doar spre câştig”, se numea nu întâmplător cartea lui Jimmy Carter, cel mai în vârstă dintre preşedinţii încă în viaţă, care ca toţi Comandanţii Supremi se bucură de o pensie de 40.000 de dolari pe an, bodyguarzi 24 de ore din 24 şi reşedinţă aleasă după placul lui.

Reagan a ales o vilă magnifică la St. Cloud lângă Bel Air, cartierul cel mai exclusiv din Los Angeles

Fiind superstiţios, s-a hotărât să schimbe numărul de la casă, din 666, numărul diavolului, în 668. Ca o compensaţie i s-au oferit multe mofturi, chiar şi o bibiotecă de lux. Nici pentru Bush-tatăl casa n-a fost nicio problemă: în viaţa sa a schimbat nu mai puţin de 29 de locuinţe în 17 oraşe diferite.

Ford, succesorul lui Richard Nixon, i-a încredinţat soţiei sale veniturile de fost preşedinte, ocupându-se în continuare de Betty Ford Center şi astăzi o clinică specializată în recuperarea toxico-dependenţilor, foarte frecventată de multe vedete celebre de cinema, ca Liz Taylor, mai scrie Il Giornale.