De 1 Mai, care nu era deloc pe atunci muncitoresc, românii prăznuiau armindeni, ascultând lăutarii care ziceau:

Adă oalele pe masă

Cu pelin cofița-i plină

În norocul tău drăguțo

Și-n nororcul meu închină…

În dimineața zilei de 1 mai, cârciumarul bătea canaua la butoiul cu pelin în prezența unor cunoscători, care aveau de hotărât dacă negustorul pusese prea puțină peliniță, adică iarbă de pelin, în vinul adus de pe la Drăgășani sau Odobești.

În acea zi nu se bea decât pelin și toată lumea pleca la iarbă verde, cu un miel viu, care era sacrificat acolo și apoi fript la proțap.

Petrecerile boierilor români de frunte, din vremea veche, erau însoțite și de întreceri de călărie.

Se scoteau caii până și din grajdurile domnești, împodobiți cu valtrapuri cusute cu aur.

Aceștia, uneori în număr de o sută, erau conduși de „comisul mare”, adică de șeful grajdului, și de slujbașii lui, având lăutari înainte.

Astfel defilau pe câmpia Colentinei sau la Băneasa, înaintea lui Vodă, care era înconjurat de toată boierimea țării.

Protipendada se mai ducea și pe la Herăstrău, unde era un vechi turn, devenit în urmă moară de vânt.

În schimb, poporul avea în București alte diferite grădini pe unde petrecea: Cișmigiul, Grădina Scuta, Bordeiu, Grădina cu Cai, Grădina lui Hagi Ilie, Grădina Heliade de la Moși.

Armindeni este cunoscută în popor drept ziua pelinului, sau ziua bețivului. Este o sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric