Într-o zi am preluat un articol despre un lider al PSD. Cu trimitere către sursa anchetei. Se întâmpla acum un an și jumătate. La scurt timp după asta, s-a dezlănțuit iadul pentru mama mea, medic integru și dedicat profesiei, cu mii de pacienți.

Controale peste controale de la Casa de Asigurări Dâmbovița. Complet nejustificate. Dar nu aveau să găsească nimic, așa că au fabricat. Au introdus în sistem niște date fictive, din 2015. Apoi au dat vina pe hackerița de mama, care deși este cel mai bun medic din lume, încă preferă să utilizeze telefon Nokia cu butoane. O minimă verificare de IT a arătat că datele fictive au fost introduse de fapt în 2017, de la sediul Casei de Asigurări.

Angajații de la CAS au recunoscut: „El a dat ordin!”, apoi una dintre „fabricante” a ieșit subit la pensie, în timp ce o alta a continuat să-mi terorizeze mama, ocupând ilegal funcția. O plângere cu dovezi solide a fost înaintată către DIICOT, iar o alta către Parchet. DNA a decis să închidă ochii. Nu se pot atinge de oameni pe care mai târziu trebuie să-i utilizeze în puciuri. Ei pot distruge, pentru că Justiția îi acoperă. Până la urmă ce contează viața unui om care salează alte vieți. Important este jocul politic.

A trecut un an de atunci, iar dosarul încă se plimbă între parchete, în așteptarea prescripției.

În tot acest timp, mama s-a simțit cel mai umilit om de pe pâmânt. O acuzaseră pe nedrept, pe ea, cea care a fost trup și suflet pentru meseria ei, cel mai corect doctor. I-au trimis provocatori, care au ieșit din cabinet cu capetele plecate. Nu i-au putut găsi nimic, dar i-au zdrobit sufletul. Stresul, suferința, revolta interioară, nopțile nedorimite, lacrimile neputinței chiar te pot îmbolnăvi. Iar în februarie a venit diagnosticul: CANCER. Era sănătoasă cu câteva luni înainte. Am urmat toate etapele: panică, disperare, deznădejde, speranță, lumina vindecării. Drumul este lung și anevoios, dar mama s-a întors la cabinetul ei, la pacienții care au plâns-o luni întregi și s-au rugat ca ea să se întoarcă sănătoasa. Și minunea s-a produs. Este bine, chiar dacă în lupta cu boala asta nemiloasă trebuie să fii mereu în gardă și să ai grijă să gestionezi corect urmările.

Intervenția chirurgicală a fost una delicată, o reușită a profesorului doctor Irinel Popescu, un geniu al medicinei, dar care a rămas om printre muritorii de rând. Nu l-am cunoscut înainte, nu mi-a cerut nimic, a vorbit mereu frumos și echipa lui a avut grijă de mama. Am făcut cărare la Spitalul Fundeni în ultimele luni și din lumea medicală mi s-a șoptit că i se pregătește ceva domnului profesor: un dosar pe modelele Lucan – Burnei. Nu înțelegeam. Îl cunoscusem, îi cunoscusem pacienții… toți îl numeau înger, salvatorul de vieți. Așa că am început să investighez. Am ajuns la deputatul USR, Emanuel Ungureanu, care l-a numit pe marele medic „traficant de organe”, fără niciun argument. I-am cerut dovezi, ele nu există. Procurorul, care trebuia să-i pună capac profesorului Irinel Popescu, era Marian Delcea de la DIICOT. El ar ava ceva scheleți prin dulap, conform mai multor surse judiciare. Ar fi cheltuit și 3.5 MILIOANE de euro pentru ancheta Lucan, par până acum nu a găsit nimic concret, doar s-au dus banii publici în interceptări și alte minuni. Mai întâi, însă trebuia să aibă loc linșajul mediatic al profesorului Irinel Popescu, ca să existe presiune pe judecători și să putem asista la spectacolul cătușelor. Povestea am aflat-o chiar de la deputatul Ungureanu, spusă cu alte cuvinte, dar cu același sens. Așa că am scris.

Acest lider USR a postat ulterior pe facebook că sunt o fată simplă, care a publicat totul, șantajată emoțional, fiind de „monstrul” profesorul Irinel Popescu, care mi-ar fi promis că o operează pe mama, dacă public acest articol. Mama este operată demult, iar eu sunt imună la compromis. Știu că este greu să înțelegi când tu asta ai făcut toată viața.

Totuși acest reprezentat al partidului care dorea să ne scape de politicieni, îndrăznește să vorbească în postare despre MAMA MEA GRAV BOLNAVĂ, care ar urma să fie ajutată după ce eu scriu negativ despre el, la cererea profesorului Irinel Popescu. Și nu i-aș fi acordat atenție fostului brancardier, angajat de milă de profesorul Mihai Lucan, căruia i-a săpat groapa de mai multe ori, pentru că i-ar fi pus stop la șpagă pe care o lua de la cei care doreau transplant la Profu’ (surse: angajați ai Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal). L-aș fi lăsat să-și propage minciunile dezgustătoare sprijinit de USR, dar mi-a făcut din nou mama să plângă.

O pacientă a văzut postarea lui, a anunțat și pe alții, iar zeci de tefoane disperate au urmat. „V-ați îmbolnăvit din nou? Sunteți în spital? Vă putem ajuta? O să vă mai faceți bine vreodată?”.

Cum îndrăzniți, domnule Ungureanu, să vorbiți despre mama mea? Cine v-a dat dreptul? Ce spun colegii dumneavoastră din USR? Vă susțin în acțiunile dumnevoastră nemiloase? Îmi amintesc că și Darius Vâlcov publica fișe medicale ale unor protestatari. Ați învățat de la el? Doar că dumneavostră mințiți, domnule Ungureanu? Mințiți ca să faceți rău. Mama nu este grav bolnavă, mama a pășit pe drumul vindecării și va învinge definiti boala. Oameni dezumanitați ca dumneavoastră trebuie să dispară din spațiul public și să nu mai apară niciodată. Dacă ați ajuns la nivelul în care să vă folosiți de o mamă aflată într-o luptă grea cu o boală care uneori nu iartă, arată că nu mai aveți nicio șansă. Decăderea este completă și nu mai este cale de întoarcere.

Sunteți vicepreședinte al Comisiei de Sănătate! Cum puteți, dragi parlamentari, să tolerați așa ceva? Dar voi dragi USR-iști și votanți ai acestui partid? Înțeleg mizeriile politice, lupta pentru bani și putere, dar nu pot accepta cruzimea. Cum vă mai puteți privi în oglindă, domnule Ungureanu. Eu aș vedea, în locul dvs., doar întuneric. Ați primit un post de deputat pentru a-l distruge pe profesorul Lucan, după cum mulți mi-au relatat. Dar pe mama mea cum îndrăzniți să o implicați în jocurile dvs. diabolice?

A fost odată un Parlament cu oameni...