Pentru a înţelege Europa, este nevoie să privim cu mai mare atenţie la frontierele sale. Prea adesea, dezbaterile despre viitorul Europei se concentrează pe câteva naţiuni de frunte şi trec cu vederea periferia. Însă soarta continentului este profund şi inevitabil conectată la ceea ce se petrece la marginile sale. Şi nu există vreo altă ţară învecinată care să aibă relaţii atât de complexe şi derutante cu Europa, decât Turcia - în definitiv, Imperiul Otoman a fost primul numit "bolnavul Europei".
Turcia este astăzi condusă de cea mai nefastă combinaţie ideologică posibil - ultranaţionalism amestecat cu islamism, cu populism şi cu autoritarism. Şi cu un partiarhat înrădăcinat. Nu este deci de mirare că în ultimii ani se vorbeşte mult de aderarea la Pactul Shanghai în loc de UE, orientarea spre est în loc de vest. Nu este de mirare că elita aflată la conducere este în căutare de "modele politice alternativă" care să permită măturarea drepturilor omului, libertăţii de exprimare şi statului de drept. Într-un interviu tv din 2019, referindu-se la câţiva parlamentari europeni, după ce UE votase pentru îngheţarea negocierilor de aderare, Erdogan a spus: "Ei recomandă oprirea discuţiilor de aderare cu noi. Eu vreau ca ei să facă asta... Ei sunt duşmanii Islamului."
În aceste împrejurări, integrarea Turciei rămâne un vis spulberat pe care nimeni nu-l mai ia în serios. Aşa că în momentul în care organizatorii campaniei de retragere a Regatului Unit au decis să instaleze panourile acelea scandaloase în care susţineau că Turcia va intra în UE şi 76 de milioane din "ei" erau pe cale să ia cu asalt Europa, ei (britanicii) ştiau că nu spun adevărul; au vrut să aţâţe frica ca şi când la porţi se adunau barbarii.
Deşi critic retorica incendiară a campaniei (britanice în sprijinul) retragerii, sunt la fel de critică la adresa inconsecvenţelor şi eşecurilor UE, în special în privinţa problemei umanitare a refugiaţilor. Acordul din 2016 dintre Bruxelles şi Ankara - care a dus la scenele infame în care azilanţii erau întorşi din Grecia şi repatriaţi în Turcia - promitea, între altele, 3 miliarde de euro, călătorii fără viză pentru cetăţenii turci în UE, reluarea convorbirilor de aderare şi o hartă rutieră umanitară care să ajute la relocarea numeroşilor sirieni.
Ne puteți urmări și pe Google News
Dar într-un tweet recent, Kati Piri, raportorul turc al Parlamentului European care mereu a avut o atitudine critică justificată la adresa încălcărilor drepturilor omului din Turcia, a condamnat UE pentru eşecul de a-şi onora promisiunile. Doar 25.000 de sirieni au fost relocaţi în trei ani în spaţiul UE. În Turcia sunt aproape 3,5 milioane de refugiaţi.
UE a fost clădită pe valori. Valori liberale, democratice, pluraliste şi progresiste. Pentru democraţii din afara Europei, promisiunea consfinţirii drepturilor liberale a avut cea mai mare importanţă - libertatea cuvântului, separarea puterilor, libertatea presei, independenţă universitară, statul de drept, drepturile femeilor şi minorităţilor. În relaţiile sale cu Turcia şi în abordarea sa faţă de refugiaţi, UE a pierdut terenul moral. Totul a devenit negociabil, la schimb.
Recomandările noastre
