Comentariul, care poate fi citit nu numai în colecţia Expres Magazin, dar şi în volumul tipărit în 2010 la editura Adevărul – O lovitură de stat prost mascată. Proză politică – trece în revistă succesiunea evenimentelor din 25, 26, 27 septembrie 1991, prin care premierul reformist Petre Roman a fost dat jos de către forţele conservatoare din FSN şi din structurile Puterii, sub masca unei mişcări de protest a minerilor din Valea Jiului.

Mai e puţin şi de la mineriada din septembrie 1992 se vor împlini 20 de ani. Ca şi în cazul Loviturii de stat din decembrie 1989, trecerea timpului, marcată de dezvăluirea a noi şi noi documente, mi-a confirmat definiţia dată în editorialul din 2 octombrie 1991. Cine vrea să vadă cum s-a petrecut lovitura de stat din 25-27 septembrie 1991, are la dispoziţie cele 16 pagini din cartea apărută la editura Adevărul cu doi ani în urmă.

De la evenimentele din 3-6 iulie 2012 a trecut deja o săptămînă de zile. Evenimentele care au urmat suspendării preşedintelui au confirmat aprecierea pe care am făcut-o chiar eu în toiul evenimentelor:

O lovitură de stat mafiotă.
Mai mult, observând acrobaţiile şmechereşti care se pregătesc pentru fraudarea Referendumului din 29 iulie 2012 pot spune cu deplină certitudine că ne aflăm în faţa unei Lovituri de stat mascate sub acte care încalcă legea simulând respectarea ei, dar mai ales, prin acte care nu respectă regula jocului democratic.
Spre deosebire de optimişti, eu cred că demiterea lui Traian Băsescu e pecetluită.
Astfel că pot spune, chiar cu mult înainte de Referendumul conceput de conspiratori ca o mascaradă de înlăturare a preşedintelui ales, că în iulie 2012 a avut loc:

O lovitură de stat bine mascată.
Nu trebuie să fii cine ştie ce agerime politică pentru a sesiza că debarcarea lui Traian Băsescu s-a făcut şi se face după un plan bine pus la punct.
În alte vremi, şeful statului ar fi fost înlăturat printr-un atentat sau printr-o lovitură de stat militară.
România e membră a Uniunii Europene şi membră a NATO.
Conspiratorii, dar şi mafioţii care stau în spatele loviturii, nu vor ca România să iasă din Uniunea Europeană. Asemenea oligarhilor ruşi, ei au nevoie de Occident pentru a-şi legitima spoiala de europenism. Nevestele, amantele şi odraslele lor ţin să meargă şi să se îmbrace la Paris sau la Milano, să urmeze şcoli în Occident, chit că, asemenea băiatului lui Adrian Năstase, la întoarcerea în ţară devin cârciumari, să beneficieze de viză Schengen.
De aceea, atentatului sau loviturii de stat militare i s-a preferat Lovitura de stat cu aparenţe democratice.

Pentru a-l putea suspenda pe Traian Băsescu, s-au făcut următoarele manevre:
1) Modificarea majorităţii din Parlament prin cumpărarea de-a valma a parlamentarilor PDL.
2) Ticluirea unui lung şir de provocări la adresa Preşedintelui pentru a-l face să reacţioneze prin gesturi şi vorbe ce pot fi lesne încadrate ca încălcări ale Constituţiei.
Să luăm de exemplu trecerea ICR prin Ordonanţă de Urgenţă din subordinea Preşedinţiei în subordinea Senatului.
La vremea respectivă, mulţi au pus asta pe seama urii lui Crin Antonescu faţă de Horia Roman Patapievici.
Acum ne dăm seama că era vorba de o provocare la adresa lui Traian Băsescu. Pariind pe orgoliul personajului, conspiratorii au aşteptat o reacţie violentă. Cunoscând planul, Traian Băsescu n-a reacţionat. Au urmat alte şi alte provocări: de la nevoia lui Victor Ponta de a merge la Bruxelles, până la atacurile gratuite ale premierului la adresa preşedintelui.
Dar nu numai atât.
Puciştii au luat în calcul şi posibilitatea ca Traian Băsescu să nu reacţioneze categoric. Şi într-un asemenea caz, provocările lui Victor Ponta au fost socotite ca eficiente. Suspendării avea să-i urmeze Referendumul. Or, la Referendum, masele USL-iste puteau fi aduse la vot doar prin imaginea că bietul Victoraş Ponta nu e lăsat de Traian Băsescu să fie genial. În perioada de la instalare, Guvernul Ponta s-a dovedit de o rară incapacitate de a administra ţara. Electoratului USL, amăgit de făgăduielile populiste, i s-a indus credinţa, prin provocarea artificială a conflictelor cu Preşedintele, că promisiunile PSD şi PNL n-au fost posibile din cauza lui Traian Băsescu. Înlăturarea lui Traian Băsescu e înfăţişată drept condiţia sine qua non ca în România să curgă râurile de lapte şi miere izvorâte din Guvernarea USL.
3) Câştigarea unei majorităţi pentru suspendare prin negustorii precise cu UNPR şi UDMR.
Aparent, celor două formaţiuni li s-au făgăduit participări la guvernare după scrutinul parlamentar din iarnă.
În realitate, celor două formaţiuni li s-au făgăduit iertarea penalilor din rândurile lor.
4) Adoptarea unor decizii ale Parlamentului şi a unor Ordonanţe de Urgenţă ale Guvernului pentru a face imposibilă intervenţia Curţii Constituţionale:
Plasarea unui om de paie al PSD (Valer Dorneanu) ca Avocat al Poporului, pentru a face imposibilă contestarea Ordonanţei de Urgenţă.
Limitarea competenţelor CCR şi ale drepturilor electorale prin Ordonanţe de Urgenţă anticonstituţionale.

Evenimentele din 3-6 iulie s-au încheiat cu suspendarea Preşedintelui.
Judecând după angajarea deplină a puciştilor în fraudarea Referendumului putem considera încheiată Lovitura de stat prin suspendarea Preşedintelui.
Recitind cele scrise despre Lovitura de stat din septembrie 1991, am putut constata câteva asemănători între debarcarea lui Petre Roman şi debarcarea lui Traian Băsescu:
1) Şi în 1991 şi în 2012, debarcarea premierului şi a preşedintelui au fost pusă la cale de forţe reacţionare ale societăţii româneşti îngrijorate de evoluţia ţării în direcţia modernizării şi europenizării.
Premierul Petre Roman stârnise ura neocomuniştilor şi neosecuriştilor prin măsurile sale prooccidentale menite a apropia România de standardele occidentale.
Traian Băsescu a îngrijorat mafia transpartinică prin măsurile luate pentru ca instituţiile statului de drept să iasă de sub controlul politicului.
Politica, definită de Caragiale încă din 1907 ca fiind la noi industrie, nu poate fi concepută de mafia transpartinică decât ca atostăpânitoare în România. Ce farmec are să câştigi guvernul şi Parlamentul, punând la bătaie bani grei pentru asta, dacă procurorii şi judecătorii nu-ţi ascultă părerile?!
Mai mult decât important de precizat:
Şi Petre Roman şi Traian Băsescu au forţat evoluţia României în direcţia modernizării, forţele politice sprijinitoare părăsindu-i treptat-treptat.
2) Şi în 1991 şi în 2012, lovitura de stat a fost mascată. În 1991, ea a avut loc sub acoperirea unei mişcări de protest într-o chestiune socială (neîndeplinirea unor aşa-zise revendicări ale minerilor). În 2012, ea a avut loc sub acoperirea unei hotărâri a majorităţii Parlamentare.
În 1991, minerii erau înfăţişaţi ca întruchipând voinţa poporului.
În 2012, parlamentarii sunt prezentaţi ca întruchipând voinţa poporului.

Există, totuşi, o deosebire între cele două lovituri de stat:
Cea din 1991 a fost prost mascată.
Cea din 2012 a fost bine mascată.