(…) Din respectul cu totul deosebit pe care îl port breslei medicilor nu am scris până acum despre cazul doctorului Beuran. Am considerat că e vorba despre o împrejurare nefericită, pe care domnul doctor o va lămuri, și că nu este cazul ca un chirurg capabil, un om care salvează oameni, să fie pus la zid pentru o chestiune care nu ține, la urma urmei, de carne și oase, de sânge și suferință, ci de niște hârtii…. a comentat jurnalistul pe social media.

Doctorul Beuran a mânjit albul halatului

(…) Ce să mai zic când dr. Beuran mânjește sistematic exact ceea ce am încercat eu să nu ating, albul halatului de la capul patului? Iată ce zic: medicul Beuran e chirurg, ministru, dar profesor nu e și nici n-are cum să fie. Dincolo de ce-a vrut să spună în emisiunea sus-amintită, lucrul cel mai teribil a fost limba în care vorbea „profesorul” Beuran. Mai mult decât agramatisme cu ghiotura: asemantism”.

Exemple de agramatisme

„Omul pur și simplu nu cunoaște sensurile cuvintelor limbii române. Banii nu se „colecționează” la buget, cum zice de două ori și răspicat să spargă ecranul dl. Beuran, ei se colectează, „ghidurile nu sunt lucruri științifice, sunt lucruri fixe”, e de părere omul de știință Beuran, „resuccitarea cardiacă” o fi ceva de mare specialitate, altceva decât resuscitarea de care am auzit și eu, dl. Beuran declară că are de gând să-și „bată cauza” până la capăt, i-aș sugera s-o taie de la început cu bisturiul”, l-a sfătuit CTP.

Cum este posibil ca un ins cu asemenea fracturi de limbă să traducă cărţi şi să predea studenţilor?

„Absolut înspăimântătoare frecvența cu care dl. Beuran își acoperă neputința verbală spunând „lucrul”, „lucrurile”, de zeci de ori într-un sfert de oră. Nu mai vorbesc de rupturile anacolutice de frază, care îi fac uneori discursul să arate ca un oraș după cutremur. Cum să scrie sau să traducă o carte, de orice fel, în românește, un ins care vorbește așa? Cum predă studenților un ins cu asemenea fracturi de limbă? Apoi, logica. Tot ce-a spus dl. Beuran se așează sub semnul aberației de gândire pe care Maiorescu o desemna râzând sec cu expresia „Nu e în chestie”.

Acuzat de furt de text, dl. Beuran spune că e atacat de „caracatiță”

„Poate de o specie de sepie, că aia dă cu cerneală. „Doctorul Jitea e colegul meu și a tradus un tratat, nu un ghid”, spune dl. Beuran când i se reamintește că el însuși a condamnat un alt chirurg pentru plagiat în urmă cu doi ani – cu ce e în chestie faptul că dr. Jitea e coleg cu dr. Beuran, când el a copiat și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu mai e plagiat?”, se întreabă jurnalistul.

CTP merge mai departe cu atacul la adresa medicului şi spune că „dl. Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat (…) Mircea Beuran și-a pus semnătura ca autor pe ceva la care era perfect conștient că n-a contribuit o iotă. De ce a făcut-o? Ca să-și treacă fără să clipească acest furt în dosarul pentru titlul de profesor.

Sindromul Elena Ceaușescu, colega de bancă la limba română cu dl. Beuran

(…) La dl. Beuran lucrurile sunt mai grave: Elena Ceaușescu n-avea nici o meserie, era ignorantă în orice… în vreme ce dl. Beuran e de meserie medic, e chirurg, și își face de rușine breasla tot zbierând să vină americanii să-l dea în judecată. Savanta Elena Ceaușescu amenința cu „o să v-audă colegii mei” )…) Iar acum, Beuran, de profesie medic, își amenință colegii cu justiția, în vreme ce ministrul de Interne, apărătorul din oficiu al ministrului Sănătății, le mârâie că „armata e lungă”… Tot ce a reușit să mă convingă chirurgul Beuran e că, dacă ar omorî un pacient printr-o greșeală, ar găsi pe loc o sumedenie de scuze și circumstanțe în care să ajungă să creadă el însuși”, a concluzinat jurnalistul în articolul publicat pe republica.ro.

Replica prof. Beuran o puteți citi AICI