Ziaristul Cristian Niculescu a povestit, pe Facebook, o întâmplare personală pe marginea subiectului românilor agresați în Franța pe baza unei presupuse răpiri de copii.

Ziaristul Cristian Niculescu a povestit o întâmplare din vremea adolescenței petrecută în România.

„DIVERSIUNEA RĂPIRII COPIILOR Știrile zic așa: că mai mulți cetățeni francezi au dat iama cu bătaia peste cetățenii români nomazi, din taberele aflate în jurul regiunii pariziene. Caftangiii s-au ambalat din cauza zvonurilor de pe social media, cum că o dubă albă cu nomazi circulă prin zonă și răpește copii și adolescenți, pentru trafic de organe și prostituție. Poliția a reținut 20 de indivizi pentru violențe dar a dezmințit aceste rumori, susținute de niște filmări dubioase, postate pe Twitter și FB. N-a existat nicio plângere și nicio sesizare privind dispariția vreunui copil, spun și procurorii francezi.  În caz că nu v-ați prins vă spun povestea din surse de la fața locului: niște maghrebini plictisiți pe ajutoare sociale au pus botul la zvonurile cu răpiri și s-au dus, luni seara, ca să-i caftească pe țiganii români suspectați, care locuiesc în bidonville-urile regiunii pariziene. Vă spun din start că bătăușii erau de origine Maghreb.

Francezii DOC (ca la vinuri, de origine controlată) nu se duc ca să bată oamenii, la ei acasă. Francezii DOC nici nu mai ridică privirea din pământ și n-au curaj să-i mai privească în față pe emigranții afro-asiatici. Am văzut asta la ultima mea descindere în Franța. Pur și simplu le e teamă de ei și de faptul că orice admonestare la adresa unuia din ăștia ar fi considerată rasism, xenofobie sau hatereală. Francezii francezi din marile orașe sunt îngenuncheați, doar vestele galbene mai mișcă acum contra statului globalist macronist. Închid paranteza.

Deci, la faza de mai sus aparent vorbim despre fake news, zic autoritățile. Dar cine și cu ce scop a lansat fumigena? În trecut au mai existat astfel supoziții, de răpiri de copii, în Franța. Mă întorc însă în trecutul meu.

Eram un adolescent de vreo 17 ani când am trăit un episod pe care nu știu unde l-aș putea găsi consemnat în analele regimului comunist. Poate la fosta miliție. Presa post-decembristă n-a pomenit niciodată depre asta. Eram într-o zi de vacanță de vară când prin fața blocului meu a trecut o coloană dezordonată de oameni, care țipau și se agitau. Neobișnuit pentru un regim care controla organizarea tuturor adunărilor publice. 

Am coborât din bloc și am aflat: oamenii revoltați îl escortau și îl loveau, în același timp, pe un individ acuzat că este sectant și că fură copii, cu scopuri malefice. Omul era plin de sânge pe față, cu maxilarul zdrobit și fără nicio reacție. Mulțimea înfuriată îl înghiontea în pumni spre secția 22 de miliție, din cartierul Militari. Am însoțit mulțimea o până aproape de secție și recunosc că m-a luat valul de ură. L-am îmbrâncit și scuipat disprețuitor pe ”căpcăunul” sectant, care ne ”fura” copiii. 

În toate zilele și săptămânile următoare (cred că era 1982) zvonurile de acest gen au circulat fără oprire. Abia spre toamnă, după începerea cursurilor și discuții cu colegii mei mai deștepți mi-am dat seama că eram victimele mașinăriei comunisto-securiste de propagandă. Manevra era contra Meditației Transcendentale, o mișcare filosofico-yoghină la care aderaseră discret mai mulți intelectuali și artiști, între care Andrei Pleșu, sculptorul Ovidiu Maitec, naistul Gheorghe Zamfir și filosoful Mihai Șora. Despre adepții MT, care devenise un pericol pentru regim, legenda spune că ajungeau la levitație. De aceea Securitatea și-a codificat operațiunea contra lor sub numele „Zburătorii”. Meditația Transcedentală a fost complet demantelată, membrii ei demiși, marginalizați și hăituiți permanent. La finalul operațiunii elitele culturale românești erau răhățite la fund, de frica pușcăriei. Închid și această paranteză lungă.

Ce vreau să spun e că unul dintre cele mai eficiente instrumente, când un regim vrea să abată atenția de la probleme publice grave, este diversiunea cu copii-victime. Victime ale răpirilor, victime ale unui virus ciudat sau ale crizei artificial provocate a unui medicament, victime ale balenei albastre, vă mai amintiți? 

Cine are cea mai mare nevoie de diversiuni în acest moment, cine e contestat fără încetare și recurge la interdicții, cenzură și măsuri de forță excesivă? Ați ghicit, începe cu Ma și se termină cu cron!

Dites donc, vorba francezului, cred că e o mare diversiune treaba cu răpitul copiiilor, bazată pe faptul că taberele de țigani n-au cea mai bună reputație în Franța. Penultima diversiune a regimului macronist a fost agresarea verbală a intelectualui francez evreu Alain Finkelkraut, comisă de un tip echipat cu vestă galbenă, dar urmărit pentru extremism islamic de ceva vreme. Macron a vorbit atunci despre antisemitism și interzicerea manifestațiilor Gilets Jaunes. Dar mareea galbenă pleacă și revine așa că laboratoarele de zgomot au inventat altceva. De data asta, ne afectează și pe noi. Pentru noi, ca țară, e încă o terfelire a imaginii. Dar cu asta deja ne-am obișnuit, nu-i așa?”, a scris Cristian Niculescu pe Facebook.