Cristi Minculescu, cu suflete dragi în jur. Titan al rock-ului românesc, artist, legendă, luptător, un suflet luminos, de o aparte discreție și noblețe.

În anul de punte al Revoluției, adunasem 7 ani în „buzunarul cu vremi”. Nu știam pe atunci despre tine, despre voi, dar în 1996, peste alți 7 ani, te-am descoperit. La 14 ani, mi-am început scormonitul în tot ce însemna IRIS până atunci: albume, versuri, concerte, iar călăuză se cerea a fi vocea ta, Cristi. Nu este o odă, nici vorbă, așa a funcționat cordul adolescentei de atunci, neschimbată îmi este și poziția de acum. Pentru mine și atâtea alte suflete, IRIS e cu miez de Cristi Minculescu. Punct. Nu altfel, iar timbrul vocii tale, ghidat de simțirea-ți, rămâne unic.

Vor fi cu siguranță voci care își vor ascuți tonul și vor apărea chipuri atinse instant de paloare la ce urmează să mărturisesc, dar îmi asum cu pace totul. Deseori, versurile interpretate pe vocea ta mi-au fost la unison cu rugăciunea. Da, un rock cu rădăcină autohtonă, versuri adânci, cu mesaj social deseori, poezie, multă poezie!… Să amintesc doar de Adrian Păunescu, care a crezut total în Drumul, Zborul și explozia bobocului florii de Iris, prin tine.

Mă uit la voi, Cristi, Boro și Valter. Și văd o floare de Iris la lumina (nu umbra!) căreia adolescenta Irina, iar apoi adultul, învăța, se ruga, dăruia, plângea, se lupta, răzbea, credea, zbura, se frângea, ierta, îngenunchia, se ridica și mergea mai departe. Și ca mine sunt atâtea alte suflete. O floare de Iris care nu are nevoie să înflorească dependent de vreo titulatură. Ea pur si simplu ESTE în inimile a câtorva generații, indiferent de numele sub care rămâne înflorită, la frontiere de „timpi” și de timpuri.

 

„Bună seara, prieteni!”

 

Interviu cu Cristi Minculescu, omul care se bucură de tot ce i se întâmplă, cu Valter și Boro.

 

- Irina Stroe: - Cristi, punctul în care ai ajuns după 40 de ani de activitate îl vedem astăzi cu toții, îl simțim. Dar cum a fost începutul, văzut prin prisma anilor trecuți? Cum ai pășit în muzică ?

- Cristi Minculescu: - Eu nu am fost printre cei care și-au propus să facă muzică, nu am avut un țel din asta. Bineînțeles, îmi plăcea, cântam la chitară, mergeam cu părinții mei la ceaiuri dansante, dar nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi face o carieră. Probabil că talentului meu i s-au alăturat câteva circumstanțe favorabile, iar faptul că nu eram încrâncenat în a reuși în muzică, ci din contră, eram relaxat, aveam alte planuri cu viața mea, m-a făcut să iau lucrurile așa cum vin și să mă bucur de tot ce mi se întâmplă, fără să pun presiune pe mine. Și atunci am făcut totul din pasiune, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

-Pe Cristi de acum îl avem pe scenă: e un artist complet, un om sensibil, discret, care, dincolo de tumultul scenei, poartă în lăuntru o taină, o lumină a lui. Cum era copilul și adolescentul Cristian?

-Era complet, în primul rând, pentru că își avea părinții și bunicii alături. Era vesel pentru că nu avea nicio grijă pe lume. Era fericit pentru că era iubit necondiționat. Puștiul de atunci e și acum în mine, mă mai ceartă uneori când i se pare că nu mai sunt ca în copilărie. Nu ne întâlnim in fiecare zi, dar îl simt des în sufletul meu.

-Ca urmare a impasului juridic prin care trece IRIS, ne rugăm să nu mai dureze mult, pentru o vreme, v-ați intitulat „Bună seara, prieteni”, nume ce pare a fi mai mult decât un simplu salut, e o stare de spirit, o legătură de suflet pe care o aveți cu toți cei care vă ascultă. Dar, dincolo de acestea, voi emiteți mesaj de la suflete la suflete prin voi înșivă, indiferent de numele sub care ați putea apărea.

-Îmi place să cred că legătura aceasta de suflet despre care vorbiți nu are nicio legătură cu denumirea pe care o are sau ar putea să o aibă formația noastră. Această conexiune dintre noi și public este dată de sentimente, trăiri, afinități, compatibilități și dacă aș continua această enumerare, ați vedea că are legătură doar cu ceea ce o ființă îi poate transmite alteia, iar în niciun caz cu un nume sau o titulatură.

 

„Ne numim așa până la finalizarea demersurilor juridice”

Boro: -Da, numele pe care îl purtăm ne identifică, dar cine suntem și ceea ce transmitem ne definește. Așadar, până la finalizarea demersurilor juridice, ne veți regăsi sub titulatura „Cristi Minculescu, Valter & Boro”.

- Ce v-a menținut uniți în toată această perioadă, cu diverse disensiuni? Din exterior, pentru un om care vă urmăreste activitatea de decenii și care vă și iubește, deopotrivă, așa se simte: că sunteți mai uniți, mai puternici decât oricând. Toate piedicile v-au antrenat să deveniți mai buni, de neclintit.

Cristi Minculescu: - Prietenia adevărată și compatibilitatea sunt secretul pentru relația atât de strânsă dintre mine, Valter și Boro. Toate amintirile noastre împreună; experiențele prin care am trecut, atât bune, cât și mai puțin grozave, ne-au făcut puternici și probabil că neau unit într-un mod indestructibil. Ne simțim foarte bine împreună, mă bucur că am avut puterea să ne desprindem de ceea ce era toxic în componența anterioară și să vrem mai mult de la noi.

Valter: - În același timp, destinul probabil că a vrut să-l găsim și pe Mihai Dumitrescu într-un moment delicat pentru noi, iar el a venit să închidă cumva cercul ăsta care ne face să ne completăm foarte bine.

Boro: Suntem într-adevăr mai uniți pentru că am știut să avem grijă unul de altul și să ne ajutăm atunci când a fost nevoie, iar nimic pe lume nu-ți dă mai multă putere decât cei dragi alături, luptând pentru un țel comun. Mă bucur că și voi, fanii, ați observat că această relație a noastră este una specială pentru că înseamnă că ceea ce simțim noi transcende propriile noastre persoane.

 

Care a fost cel mai important eveniment din anul 2018?

Cristi Minculescu: Dacă stau bine să mă gândesc nu aș putea indica doar unul. A fost un an plin atât de suișuri, dar și de coborâșuri, care a avut însă bunăvoința să se încheie foarte bine pentru noi. Boro: A fost un an în care am reușit să demonstrăm că, indiferent de numele pe care îl purtăm ca și formație, suntem la fel de valoroși, iar publicul ne iubește la fel de mult; am obținut o victorie esențială pentru utilizarea numelui „Iris”; am avut numeroase concerte și turnee - cel mai frumos fiind poate cel din Canada, desfășurat în luna mai, luna irișilor în floare, dar cel mai important e că am fost sănătoși, împreună și înconjurați de prieteni. Valter: În plus, ne-am distrat foarte mult și am redobândit o voie bună și o pofta de muzică pe care nu o mai simțisem de ceva timp.

Legătura lui Cristi Minculescu cu Dumnezeu

Irina Stroe: - Am vorbit despre vocea ta, Cristi, are un Ceva rafinat în timp, prin sita ce a cernut trăirile, ceasurile de bucurie sau de cumpănă. Nu ai rămas același, ci teai reinventat. La fel se simte și în mesajul noilor melodii. E un foc în cuvânt ce îmi aduce aminte de primele albume. Amintesc aici doar puntea peste Timp între „Trenul fără naș”, „Strada ta”, „Cine mă strigă în noapte?”, „Vis pierdut”, „Tu, doar tu”, „Ultima toamnă”...și noile „chemări”: „S-aprindem torțele”, „Învingători”. Redau din „Manifest”:

„Au adomit un vis sa nu-l privim în noi Și ne vând liniștea pe tobe de război. Dar nu s-au gândit cum e să rămâi, Fără scut și fără gloanțe în Linia Întâi! Ură instigă tot la ură și dispreț, Cei ce ridică Steagul , vor plăti un preț! Cum să trăim Prezentul conduși de Trecut, Când ne învinge frica de necunoscut ?” Acestea sunt răvașe de mesaj cu o profundă încărcătură spirituală, de trezire, de revenire la noi înșine, e o chemare a omului-către-om. Cum îți simți noile compoziții, Cristi, prin reacția fanilor ?

Cristi Minculescu: Mi-ar plăcea să-mi arog meritele pentru versurile citate mai sus, însă ele aparțin unor tineri extrem de talentați, care au compus piesa „Manifest”. Bineînțeles că dacă nu aș fi empatizat atât de bine cu mesajul lor, nu am fi ajuns în punctul în care melodia să fie interpretată de noi și chiar cu mândrie. Ultimele compoziții, începând cu „S-aprindem torțele” și până la „Învingători” au fost niște provocări pentru noi, cărora leam răspuns pozitiv, știind că unii oameni le vor aprecia, iar alții, mai puțin. Dar acesta este un risc pe care ți-l asumi ca artist din momentul în care decizi sa pătrunzi sau să rămâi în lumea muzicală. Noi credem foarte mult în aceste piese, care reușesc să păstreze aprins focul „Iris”, dar în același timp aduc și acea adiere a adaptării la prezent și a viitorului. Versurile „manifest” ne-au caracterizat mereu. Tot timpul am încercat să transmitem un mesaj prin piesele noastre și, de aceea, acesta este un numitor comun atât pentru vechile compoziții, cât și pentru cele noi.

- Redau din două compoziții dragi, „Steaua mea” și „Lumina zilei”, mai ales că ne apropiem de Sărbătoarea Luminii, a Învierii:

Da, am s-ajung la Steaua mea !

Orice-ar fi, eu cred mereu in ea!

Lumină, o pasare albastră !

Lumina îmi bate în fereastra,

Lumina, în veci ea nu mai piere,

Lumina, răzbate prin tacere!

Să iau lumină, să dau

Iubire-n lume, da!

Sa iau lumină, sa dau

Din stralucirea sa!

E în aceste versuri condensat urcușul unui Drum, care are ca faruri din Cer o Stea în care crezi și o Lumină albastră. Frumos spuneai într-un interviu, în anii trecuți, că te simți iubit de Dumnezeu. Că L-ai simtit mereu lângă tine, dându-ți neîntrerupt semn și îndemn că trebuie să mergi mai departe. La cele mărturisite de tine, un Părinte drag inimilor noastre, a adăugat magistral: „Dumnezeu este un fan Cristi Minculescu, aceasta însemnând că și Cristi este un FA(I)N al lui Dumnezeu. Acolo, adânc, în inima lui, legătura cu Cerul este sămânță vie.” Apoi, la concertul magnific susținut în 26 ianuarie, la Berăria H, când colegii teau cuprins în mijlocul lor pe scenă, lângă tortul aniversar, iar sala toată cântam „La Mulți Ani”, „durul” Cristi a devenit brusc copil, ochii îți erau în lacrimi și, în semn de recunoștință, ne-ai arătat că inima ta ne aparține, culminând cu semnul crucii făcut acolo, pe scenă, solemn, înalt și... MANIFEST. Cum Îl simte și cum Îl trăiește Cristi Minculescu pe Dumnezeu ?

- De simțit, Îl simt ca speranță și sprijin, pe care eu le-am primit din plin. Miar plăcea să-I pot întoarce măcar 10% din bunătatea pe care mi-a arătat-o. Știu că El ar prefera să redirecționez această bunătate mai bine către altcineva și atunci încerc s-o fac zilnic. Uneori îmi iese, alteori nu. Uneori fac lucruri bune, alteori greșesc. Dar bănuiesc că este normal sa fie așa, fiindcă doar Dumnezeu este perfect. Totul în viața noastră are legătura cu credința, ea ne face să continuăm atunci când ne e greu: de la credința în Dumnezeu, până la cea într-o zi mai bună, în prieteni, în oameni în general și bineînțeles în noi înșine. Acum, că ați amintit de momentul emoționant de la Beraria H, aceea a fost altă clipă în care m-am simțit extrem de iubit de Dumnezeu: aveam alături de mine toți prietenii, publicul; aniversam 40 de ani de carieră în cel mai plăcut mod posibil – pe scenă.

- În ce pași se derulează proiectele voastre noi ? Cu ce urmează să ne mai bucurați, surprindeți? Povestiți-ne...

Boro: Se derulează în pași de rock, bineînțeles, asezonați cu un strop de artă și cultură urbană, toate în slujba spiritului „Florii de Iris”, așa cum v-am obișnuit.

Valter: Primăvara ne-a găsit inspirați, lucrăm împreună, la noi melodii, compozițiile noastre proprii. Suntem relaxați la sesiunile de creație, neavând presiunea unui obiectiv anume și ne bucurăm să facem ceea ce ne place mai tare: muzică!

 Cristi Minculescu: Vă dezvăluim, în premieră, că ne pregătim să lansăm, imediat după Sărbătorile Pascale, o piesă nouă, o colaborare inedită cu un artist tânăr și inspirat, Pacha Man. Este în primul rând o melodie frumoasă, apoi, o melodie ce transmite un mesaj extrem de emoționant și veșnic actual. Se numește „Unde inima mea bate” și vorbește despre durerea familiilor despărțite din cauza neajunsurilor, mai precis despre părinții care sunt nevoiți să își lase copiii în țară, pentru a pleca să muncească pe meleaguri străine, unde viața nu e deloc ușoară, iar momentele de reunire ale familiei devin foarte rare și greu de înfăptuit. În același timp însă, piesa transmite și un mesaj de speranță, pentru că spiritul românesc este unul de învingător și suntem învățați de mici să depășim orice greutate. Vom filma videoclipul chiar zilele următoare și așteptăm să ajungă la urechile publicului cât de curând.

Toți cei implicați în acest proiect, Oxi, Ionuț Papu, Vlad Manolache, Pacha Man sunt tineri și ne animă cu prospețimea ideilor, ne provoacă să depășim prejudecăți și ne ajută să ne reinventăm permanent.

Avem astfel alături de noi echipa pe care ne-am dorit-o dintotdeauna, în frunte cu Radu Groza, managerul nostru, un tip inteligent și vesel, care ne-a devenit cu ușurință și un prieten apropiat. Apoi, vom continua bineînțeles șirul concertelor. În periplul nostru prin țară, vom avea câteva opriri să le zicem cel puțin interesante, una dintre ele fiind la Festivalul Diskoteka de la Timișoara, un festival internațional al hiturilor anilor ’80-’90 ce se va desfășura pe Stadionul Dan Păltinișanu, în perioada 31 mai- 02 iunie, cu un public estimat de peste 40.000 de spectatori. Diskoteka Festival este un eveniment special pe care inclusiv noi abia îl așteptăm și recitalul nostru, pe lângă repertoriul consacrat, va cuprinde și câteva suprize frumoase.

Abia așteptăm!

Toate datele și locațiile evenimentelor noastre le puteți găsi pe paginile noastre de Facebook și Instagram, unde suntem mai activi decât am fi crezut vreodată și culmea, nu ne displace deloc.

- Ce culoare ați folosi pentru a descrie formația dumneavoastră?

- Toate nuanțele florii de „Iris” ! Și celebrul R.O.G.V.A.I.V. al lui Newton, adică acronimul pentru toate cele 7 culori ale curcubeului. Așa suntem noi. Fiecare dintre noi, luat ca individualitate, este câte una sau mai multe culori, dar atunci când ne alăturăm pe scenă, devenim un tot unitar, un curcubeu.

 - Un cuvânt din partea voastră pentru cei care vă ascultă muzica și v-au rămas lipiți, alături, de decenii.

Cristi Minculescu: Aș vrea să le doresc săși urmeze visurile, pasiunile, să lupte pentru dreptate și împotriva oricărei opresiuni; să-și păstreze pe cât posibil principiile intacte și să fie modești oricât de sus îi va duce viața. Le doresc Paște Liniștit, alături de cei dragi!

Boro: Cei care sunt alături de noi de decenii fac parte dintr-o generație greu încercată, dar puternică și inteligentă. Le doresc să nu își piardă valorile fundamentale, să nu uite și să nu repete greșelile istoriei! Paște Fericit!

Valter: Le doresc tuturor multă sănătate, înțelepciune și să ne rămână alături, căci nu-i vom dezamăgi niciodată! Paște fericit!

 

Vă mulțumesc cu inima, pentru că tot din inimă vă dăruiți și voi, nouă. Prin ceea ce transmiteți ca suflete, ca oameni, ca artiști, prin ceea ce sunteți, dincolo de cuvinte, dincolo de ritm și note, dăinuiți.

Voi încheia această întâlnire cu voi, dragii inimii mele, în spațiul acestor pagini, punând laolaltă, ca piesele unui puzzle, sintagme ce au marcat, versuri-Ancoră între decenii, nume de memorabile piese, epocal album (1988- Nu te opri):

„ Floare de Iris, „Nu te opri” ! S-aprindem torțele, e prea mult întuneric în noi!”