După ce a făcut parte timp de 15 ani din formaţia Sfinx Experience, având concerte atât în ţară, cât şi în străinătate, Crina Mardare îi învaţă acum pe cei tineri să cânte.

Cu un program încărcat, „prinsă“ de dimineaţa până seara la şcoala de muzică pe care o are şi unde este profesoară de canto, Crina Mardare povesteşte că primul pas în lumea muzicii l-a făcut la 6 ani, atunci când bunicul său a dus-o la o audiţie la şcoala de muzică. „Ţin minte că am mers cu bunicul şi o doamnă îl întreba: «Ce instrument vrea să facă fetiţa?».

A încercat să-l ajute, propunându-i vioara, dar bunicul i-a zis: «O vioară în mâna unei femei este atât de urât, mai bine pian».“ Bunicul a fost cel care a influenţat-o. „Avea o voce superbă. El era cu opera şi opereta, ariile, baletul. El mi-a deschis lumea asta“, îşi aminteşte Mardare.

Sfinx Experience, o gaşcă de prieteni Deşi părinţii îşi doreau să devină inginer, avocat, medic sau contabil, iar „maică-mea îmi spunea: «Totuşi, pentru liceu, poate te gândeşti şi tu să dai la Lazăr»“, Crina Mardare a urmat liceul de muzică. „Am fost colegă cu Michael Creţu şi, prin intermediul lui, l-am cunoscut pe Adrian Enescu. El a fost cel care ne-a dus la TVR“. Primele contacte cu lumea media le-a avut cu Trison, o trupă de trei fete, cu care s-a şi lansat.

„Asta a fost formula cu care am început să avem filmări, participări la celebrele Revelioane TVR. Ţin minte că într-un an am făcut backing vocal pentru absolut toate vedetele. La sfârşit ne lăsau şi pe noi să cântăm o piesă. Mai fără cercei şi cu rochii lungi, parcă eram din Comitetul Central“, rememorează aceasta. Deşi a colaborat cu trupa Sfinx din 1984, Crina Mardare s-a alăturat trupei câţiva ani mai târziu.

„La un moment dat, în 1990, am hotărât să facem trupa Sfinx Experience. Mişu Cernea s-a despărţit de colegul lui, Bibi Ionescu. Cântam atunci cu Zoia Alecu, Doru Căplescu, Marcel Avădanei, Paul Ciuci. Sfinx Experience a fost un proiect care pe asta s-a bazat: să aducem oameni care au mai cântat, au însemnat un nume în muzică şi care să împărtăşească din experienţa lor vizavi de noi, ca trupă.

Componenţa s-a schimbat des, însă au fost oameni care au avut ceva de spus: Laurenţiu Cazan, Alin Oprea, Adi Manolovici“, spune aceasta. Ceea ce a lăsat în urmă această trupă au fost „două albume cu muzică nu foarte comercială, dar o muzică de calitate, elaborată şi pe care, dacă o asculţi acum, nu este anacronică. Nu miroase a vechi şi a prăfuit“, susţine Mardare. „

Am avut nebunia cu locul şi muzica locului. Tot timpul am spus că muzica noastră trebuie să fie o combinaţie de turcisme“. Pentru cel de-al doilea album, artista îşi aminteşte că au colaborat la o piesă cu Cornelia Catanga. „Ţin minte că toată lumea muzicanţilor spunea «până şi Sfinx s-a apucat de manele». Nu e manea, ascultaţi mesajul. Lumea nu era obişnuită să asculte mesajul. Foarte puţini sunt cei atenţi la cuvinte.“ În anul 2005, trupa Sfinx Experience s-a destrămat.

„La un moment dat am hotărât să luăm o pauză pentru că nu mai reuşeam să ne strângem la repetiţii. Fiecare era implicat în alte proiecte. Eu voiam foarte mult să-mi deschid o şcoală de muzică, dar n-aveam timp să stau să pun lucrurile la punct. Ne-a bătut gândul să avem o revenire în urmă cu un an, însă este foarte greu să ne adunăm. Nu mai avem vârsta când putem să renunţăm la orice, să ajungem la instrumente. Este adevărat, îmi este dor de vremea când eram pe scenă şi cântam, dar acum am alte priorităţi“, conchide Mardare. CARTE DE VIZITĂ

Marea pasiune a Crinei Mardare: muzica

> S-a născut pe 22 decembrie 1957.

> În anul 1976, a absolvit Liceul de muzică „George Enescu“.

> În perioada 1976-1980, a urmat cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu“.

> Crina Mardare a făcut parte din formaţia Trison între anii 1980-1982, iar ulterior din Stereo, timp de patru ani.

> Din 1990 şi până în 2005, a fost membră Sfinx Experience.

> Din 2005, este profesoară de canto la propria-i şcoală de muzică, Blue Sound. APRECIERE

Crina Mardare susţine că muzica autohtonă nu transmite niciun mesaj publicului şi observă faptul că aceasta este lipsită de originalitate „Mi se pare prăfuit cam tot ce se întâmplă. În România, lumea se pricepe foarte mult la muzică. La fel de mult cum se pricepe la fotbal. Nu mai există nicio logică în nimic şi niciun fel de lege. Nu mai ştii ce şi cum să cânţi şi pe placul cui să fii. Un artist este o entitate de sine stătătoare. El iese pe scenă şi are un mesaj de transmis. Muzica din România este fără mesaj. Asta se întâmplă din lipsă de educaţie. Artiştii români se copiază unii pe alţii, nu poţi să distingi. Goana după furat şi lipsa originalităţii nu duce decât la lipsa de mesaj. Când vorbeşti despre ce se întâmplă în Anglia sau în State, acolo ştii foarte bine ce gen cântă un artist şi de ce îl cântă“, povesteşte Mardare. Muzică, dar nu în ţară Ceea ce primează în industria muzicală de pe la noi este imaginea, în pofida calităţilor vocale. „Când e vorba de muzică comercială, trebuie să fii pregătit sufleteşte că vei fi un biscuite îmbrăcat frumos, o marfă de vândut. Atâta vreme cât artiştii din România nu-şi compun singuri muzica, ei nu se exprimă, nu vine nimic din interiorul lor“, spune aceasta. Profesoara de canto susţine că tinerii care fac muzică nu vor fi recunoscuţi în ţară, iar o opţiune pentru ei ar fi studiile în afara graniţelor.

„Slavă Domnului, a venit o revoluţie, deschizi internetul, te uiţi, există multe universităţi şi şcoli de specialitate în străinătate. Dacă eşti foarte bun şi talentat, poţi să obţii o bursă completă. Acolo, a fi talentat nu înseamnă a cânta doar un anumit gen de muzică, ci mai multe, dar şi a avea nişte cunoştinţe temeinice“, completează fosta componentă Sfinx Experience. Finalitatea actului artistic Deşi majoritatea artiştilor cunoscuţi apelează la Crina Mardare pentru a lua lecţii de canto, aceasta spune că lucrează cu astfel de persoane doar din necesitate.

„Eu vreau să mă apuc de cântat pentru că-mi scot videoclip peste două săptămâni şi vreau să sparg piaţa. Eu cu oameni de genul acesta mă cam opresc. Lucrez doar dacă sunt strânsă cu uşa, de vreo casă de producţie sau de vreun compozitor care mi-e prieten. În general, nu asta este finalitatea meseriei mele şi nu văd o finalitate a unui act artistic în felul acesta.“

Deşi Crina Mardare nu se arată prea încrezătoare în ceea ce priveşte viitorul muzicii româneşti, ea spune că există „voci şi oameni care ar putea face ceva, dar pe care trebuie să-i aşteptăm să crească, să-şi creeze propria lor muzică“. INEL Amintire din vacanţă Un obiect drag pentru Crina Mardare este un inel cumpărat din Grecia, realizat manual de o artistă plastică.

„Îl iubesc foarte mult. Are o semnificaţie aparte. Îl am din Grecia, atunci când am petrecut prima vacanţă în această ţară, într-o staţiune nu foarte populată, mai puţin deschisă turismului, chiar vizavi de Muntele Athos. În satul respectiv era un magazin de bijuterii, făcut de o artistă plastică, iar bijuteriile sunt făcute manual. Acolo am văzut bijuterii spectaculoase, nu foarte scumpe şi epatante, extraordinare ca design. În general, prefer bijuteriile făcute de artişti plastici decât cele de linie, din magazine“, spune aceasta. CEAS Cumpărat la insistenţele unui prieten

„L-am cumpărat de la un prieten care, imediat după Revoluţie, a deschis un magazin cu obiecte haioase - haine, gadgeturi. El trăise mult timp în Statele Unite şi deschisese o mică afacere în România, printre care şi magazinul acesta. Pentru că era vizavi de blocul meu, dar şi de gura lui, l-am cumpărat, deşi nu sunt o adeptă a ceasurilor. E haios, vesel, acum nu mă mai despart de el, a devenit ca un talisman“. CANĂ Cadou de la o elevă talentată „O am de la o elevă cu care lucrez de patru ani. Ea este şi bătălie câştigată, un om talentat şi care a învăţat de la mine tot ceea ce i-am putut oferi. Sper din tot sufletul să facă muzică, este pregătită să-şi continue studiile în străinătate şi s-ar putea ca părinţii sau chiar ea să opteze pentru Relaţii Internaţionale. Eu aş vrea însă ca ea să facă muzică, pentru că are toate datele să facă această meserie“. PIAN A revoluţionat lumea muzicală „Este un pian SY 99 pe care l-am cumpărat când a apărut, în 1989 sau 1990. L-am văzut la o expoziţie în Germania şi a fost unul dintre primele instrumente de acest gen, care a revoluţionat lumea muzicală la vremea respectivă. Primul l-a avut Doru Căplescu şi eu pe cel de-al doilea. Pe vremea aceea cântam în Danemarca, l-am comandat în Germania şi a ajuns în România. Ţin minte că acela a fost anul în care m-am hotărât să cânt la clape, când am fost cooptată în trupa Sfinx Experience.“ Faţa nevăzută Colecţionează obiecte vechi > Profesoara de canto declară că este o colecţionară împătimită a obiectelor vechi luate de la târguri. „Pasiunea sa născut pe vremea când eram în Olanda, unde există o tradiţie a locului privind organizarea unor astfel de târguri“, spune Mardare. Unul dintre obiectele astfel achiziţionate este „un telefon foarte vechi, de pe vremea războiului, de perete“, dar deţine şi o colecţie de ceşti de cafea. „Sunt mare cafegioaică“, spune ea.

> „Îmi place să ascult muzică, dar cu urechile profesionistului. Mi-ar plăcea să mai am timp să mă duc la Ateneu. Cred că rădăcinile noastre tot din muzica clasică se trag“.

> Crina Mardare spune că şi-a dorit să cânte jazz, „dar la vremea respectivă nu te instruia nimeni“.

> Artista afirmă că îi place foarte mult să călătorească. „Sunt o împătimită a călătoriilor cu maşina.“

> „Îmi place să descopăr locuri neumblate şi nedescoperite de alţii. Cel mai mult m-a impresionat Casa Sfintei Fecioare Maria, pe care am vizitat-o în Efes.“