Filmul „Lonely Hearts“ e inspirat de povestea reală a doi ucigaşi celebri ai Americii, din anii ’40. Bunicul regizorului e unul dintre poliţiştii care au investigat cazul.

Profitând de faptul că bunicul său a fost poliţ istul care a investigat celebrul caz al ucigaşilor supranumiţi „Lonely Hearts Killers“, Todd Robinson s-a aventurat să scrie scenariul şi să regizeze un film inspirat de povestea lor. I-a avut alături pe actorii Salma Hayek, Jared Leto, John Travolta şi James Gandolfini. „Lonely Hearts“/„Dragostea ucide“ va fi distribuit de EVZ pe DVD miercuri, 30 ianuarie. Un tandem celebru

Spre sfârşitul anilor ’40, Martha Beck (Salma Hayek) şi Raymond Fernandez (Jared Leto) deveniseră cei mai căutaţi ucigaşi ai Americii. Strategia lor era, în fond, destul de simplă, dar ce i-a făcut notorii a fost mormanul de victime lăsat în urmă. Ispitind văduve bogate cu anunţuri în ziar, Raymond şi Martha le luau banii şi apoi le ucideau cu sânge rece.

Martha era prezentată ca fiind sora lui Ray. Interesant este că, iniţial, Ray văzuse în Martha o potenţială victimă, dar cum a fost „dragoste la prima vedere“, au pus la cale un plan în care să funcţioneze în tandem.

După ce au fost arestaţi, cei doi au recunoscut comiterea a 12 crime, dar numărul real de victime a fost estimat la 20. Pe 22 august 1949 au fost condamnaţi la moarte, iar doi ani mai târziu au fost executaţi prin electrocutare. Todd Robinson şi-a petrecut copilăria auzind această poveste crudă, iar în martie 2005 a avut ocazia să înceapă să o pună pe peliculă.

Regizorul nu se sfieşte să o dezvăluie în toată oroarea ei şi, mai ales, să exploreze dificultăţile psihologice prin care a trecut bunicul său, Elmer Robinson (John Travolta), încercând să rezolve cazul. Obsesiva căutare a criminalilor l-a înstrăinat de propria familie, iar soţia lui s-a sinucis, punând asupra detectivului o presiune teribilă. Caietul de amintiri folosit pe backgroundul genericului de început este caietul autentic pe care bunica cineastului l-a pus cap la cap înainte de a se sinucide. Atmosferă „noir“

Conferind filmului o tuşă de gen noir, povestea este narată pe alocuri de Charles Hildebrandt (Gandolfini), partenerul lui Elmer C. Robinson (Travolta).

Atmosfera este teribil de încărcată, iar oroarea cadavrelor este accentuată de umbrele grele pe care le aduce imaginea lui Peter Levy. Hayek este impecabilă în redarea perversităţii şi violenţei patologice a personajului; Leto joacă absolut credibil un Ray seducător, dar înrobit fără speranţă de Martha, un Ray care, până la finalul filmului, îşi pierde şi ultima urmă de demnitate; Travolta e intens şi nuanţat, iar Gandolfini, echilibrat şi studiat.

Deşi şi-a concentrat eforturile pe punctul de vedere al poliţiştilor, paradoxal şi nu foarte este că răufăcătorii sunt cei mai încărcaţi din punct de vedere emoţional. ECRANIZĂRI Cuplul ucigaş, curtat de regizori

Povestea lui Fernandez şi a lui Beck a mai fost spusă de două ori pe film: în 1970, de regizorul Leonard Kastle (înlocuindu-l pe Martin Scorsese), în „The Honeymoon Killers“, şi în 1996, de Arturo Ripstein, în „Deep Crimson“. Dar niciuna dintre variantele anterioare nu a beneficiat de o distribuţie atât de remarcabilă ca aceea a lui Todd Robinson.

Distribuirea Salmei Hayek în rolul Marthei Beck este totuşi una dintre „licenţele“ realizatorilor, fiindcă adevărata Beck cântărea peste 90 de kilograme. În interpretarea lui Hayek, Beck este o adevărată „femme fatale“ care-şi domină partenerul.