A doua zi pleca spre Irlanda, convins că-şi va face un ban cu care să se întoarcă acasă şi să-şi încropească ceva. A ajuns în oraşul natal al lui Erin, Cork. Într-adevăr , aici acesta avea deschise mai multe şantiere de restaurare. A fost repartizat la unul dintre ele, într-o echipă formată tot din români. Trei bărbaţi şi o femeie. Bărbaţii făceau treburile grele, iar fata vopsea şi făcea curat în urma lor. Avea şi unde locui. Într-o cameră în una din casele deja restaurate ale lui Erin, dar care, deşi era angajatul lui, îi percepea o chirie de 70 de euro pe lună.
Totul părea că merge bine. De cele mai multe ori, mncea alături de ceilalţi patru mai mult de 12 ore. Vinerea erau plătiţi. Evaziunea fiscală nu s-a invetntat şi nu există doar în România. Ci şi în Irlanda. Patronul îi plătea pe card cu o sumă, mult mai mică decât cea la care se înţeleseseră, iar restul de bani li-i dădea într-un plic, cu un fel de fluturaş în el, cu numele fiecăruia şi diferenţa de bani. Un fel de contabilitate dublă. De ce pomenesc acest amănunt? Pentru că plicul cu fluturaşul şi cu câţiva bani în el va juca un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor tragice care vor urma.
Femeia care l-a lăsat fără loc de muncă
După trei luni de zile, Nicolae a cunoscut o fată. O irlandeză care locuia tot cu chirie în clădirea unde stătea şi el. La sfârşit de săptămână au ieşit la bar. „Sâmbăta, toţi irlandezii ies la bar, beau bere şi se îmbată – spune Nicolae. Eu nu ştiam care este obiceiul cu cinstea acolo. Dacă eu făceam cinste cu un rând, imediat fata comanda şi ea un rând. Am băut cam patru rânduri de bere şi am pleat acasă. Nu s-a întâmplat nimic între noi. Era şi beată, şi urâtă”. Numai că la bar, Nicolae a fost văzut de şeful de echipă de pe şantier, care, presupune el, o iubea pe irlandeză. Sau poate doar ar fi vrut să o cucerească.
A doua zi s-a trezit cu Erin, patronul, pe şantier, care i-a spus să-şi strângă lucrurile şi să plece, că nu mai are nevoie de el. I-a cerut o explicaţie şi irlandezul i-a dat-o: Pe şantier, vrea muncitori, nu play-boy. Românul din echipă îl turnase că bea la bar pe banii fetei.
Ne puteți urmări și pe Google News
N-a avut încotro şi a plecat. A încercat să se lipească de o altă echipă care lucra pe unul dintre şantierele lui Erin. Erau sârbi kosovari refugiaţi. Nu l-au primit.
Fără bani, a trebuit să elibereze şi camera în care stătea cu chirie. Aşa s-a trezit în Cork, Irlanda, pe străzi, fără un ban în buzunar.
Dar răul cel mai mare încă nu venise.
Mâine, vom publica un nou episod al poveștii. Ceva uimitor.
Recomandările noastre
