Actualitate
Crima. Un cadavru, o macetă, o baionetă şi o fugă în România. Aventurile unui român în Irlanda
Al patrulea episod din poveste unui român plecat să-și facă un rost în Irlanda, în anul 2015. O serie de întâmplări nefericite s-au închiat dramatic pentru tânăr. Este acuzat de crimă. O crimă cu enigmele ei. Suntem în fața unei dileme: criminal feroce sau nevinovat?
Prin peregrinările sale prin Cork, atunci când nu avea unde locui, dăduse de o casă părăsită, dar destul de arătoasă, pe strada Boreenmanna. În ea se strângeau homleşii oraşului şi beau. Unii rămâneau să şi doarmă peste noapte prin camerele goale. La solicitarea vecinilor, poliţia a închis casa. A blocat cu şipci ferestrele şi uşile. Nu se mai putea intra în ea.
Nicolae nu mai trecuse demult pe acolo, aşa că nu ştia ce se întâmplase. S-a mirat că nu era gălăgie de beţivi, ca de obicei. Apoi a intrat în curte şi a văzut casa ferecată. Ultima lui speranţă de a găsi un adăpost provizoriu se spulberase. Voia ca până pleacă în România, să doarmă acolo şi apoi, la întoarcerea în Irlanda, să-şi caute o locuinţă cu chirie. Şi totuşi… Ocolind casa şi trecând în curtea din spate, a văzut un ochi de geam deasupra garajului, care nu fusese astupat. S-a urcat pe garaj şi s-a strecurat înăuntru. A găsit inclusiv o canapea veche, în una din camerele de la etaj. Era salvat. Şi-a încropit un culcuş. Nu mai era mult şi pleca acasă. Cu gândul la asta se culca în fiecare seară.
Ne puteți urmări și pe Google News
Pe 26 decembrie, venea de la muncă. Era frânt. A trecut, aşa cum făcea în fiecare seară, pe la o sală de forţă, din apropierea restaurantului, unde se strecura înăuntru şi făcea duş. Apoi a mers la supermarketul din vecinătatea casei, şi-a luat două bidoane de apă, o cutie cu nişte tiramisu şi o cutie de lapte. Bidoanele cu apă şi prăjitura le ţinea în mâna stângă. În dreapta avea cutia cu lapte, pe care a şi desfăcut-o şi, înainte de a intra pe poarta casei, a luat o gură din ea. Se înnoptase.
Strada era luminată destul de bine, dar curtea din faţa casei părăsite avea nişte copaci înalţi care nu lăsau să treacă prea multă lumină. Era semiîntuneric. Se făcuse ora 9 seara. A intrat pe poartă. Atunci a auzit în spatele lui o voce groasă: „Stai! Dacă taci, nu păţeşti nimic”.
„Avea o macetă în mână”
Vizibil marcat şi acum de acea întâmplare aproape incredibilă, Nicolae povesteşte: „Am scăpat şi laptele, şi bidoanele din mână. Pe cracul pantalonilor am simţit ceva cald. Făcusem pe mine de frică. Am înţepenit, aşa cum îmi spusese cel din spatele meu. Apoi am întors puţin capul spre el. Nu i-am distins trăsăturile, pentru că era prea întuneric din cauza copacilor. Ştiu însă că era o huidumă, cu o barbă mare de tot. În mână îi lucea ceva. O sabie sau o macetă. A ridicat-o spre mine. Am îngheţat mai rău. Credeam că vrea să mă taie. A repetat: „Dacă nu scoţi nici un sunet, poate scapi”. Apoi, cu maceta aia, mi-a făcut semn să merg pe cărare, către pridvorul casei. Când m-am apropiat, am înlemnit din nou. Acolo se vedea ceva mai bine, pentru că bătea lumina din stradă peste copaci.
Am văzut un om întins pe jos, care nu mai mişca. Nu ştiu dacă era viu sau mort. Iar lângă el, un alt individ, aproape la fel de solid ca şi cel din spatele meu, cu maceta. Lui i-am distins trăsăturile. Cred că pot da date după care să i se facă un portret robot. Când ne-a văzut, s-a ridicat în picioare. Avea şi ăsta în mână un cuţit mare, ca o baionetă. De data asta am fost convins că nu mai scap.
M-au pus să-l caut prin buzunare pe cel întins pe jos. Atunci mi-am dat seama că era mort. Nu avea decât câteva monede, pe care le-a luat bărbosul. După aia, cel cu baioneta l-a apucat pe mort de un picior, mi-a spus să-l apuc şi eu de celălalt şi l-am târât până în curtea din spatele casei, unde era şi mai întuneric. Curtea din faţă şi cea din spate erau despărţite de un zid, care cândva avea o poartă de acces. Acum nu mai era decât o gaură în beton. Pe acolo am trecut, cu mortul târâş. Când am ajuns în spate, cel cu baioneta, fără un cuvânt, s-a repezit la mort ca un apucat şi a început să-i spintece hainele. Inclusiv chiloţii de pe el i-a tăiat. Cel cu maceta mi-a dat un sul de saci de gunoi şi mi-a spus să-l dezbrac pe mort de hainele rupte, să le pun în sac şi să arunc sacul în tufişurile de lângă gard. Aşa am făcut. După care, tot fără un cuvânt, doar mugind aşa, încet, cel cu baioneta s-a apucat, meticulos, să-i taie capul. Mi-a venit să vomit. După ce a terminat, cel cu maceta mi-a spus să mai iau un sac, să bag capul în el şi să-l arunc tot în tufişurile din grădină. Nu ştiu de unde am avut puterea să fac asta. Dar am făcut-o. Apoi, cel cu baioneta, s-a apucat să-i taie mâinile. Din umăr. Mi-au spus să le pun şi pe ele într-un sac şi să le arunc tot în tufişuri. După care mi-au spus să arunc şi ce mai rămăsese din cadavru tot în tufişurile alea. Am apucat ce mai rămăsese din mort de picioare şi l-am târât unde mi-au spus. Cel cu maceta era mereu în spatele meu. A venit şi în tufiş după mine. Am fost convins că imediat mă va tăia şi pe mine şi mă lasă tot acolo, în boscheţi. Cel cu cuţitul i-a spus ceva, dar nu în engleză şi au plecat. Nu-mi venea să cred. Scăpasem! Cel puţin pentru moment”, a povestit Nicolae.
Recomandările noastre
