Incendiile din Amazonia au fost pe prima pagină a presei din toată lumea, iar Papa a convocat un sinod special. Copacii sunt mai valoroși decât creștinii.
Un editorial devastator al lui Giulio Meotti pentru Gatestone Institute.
„Această pădure amazoniană, care este de o importanță vitală pentru planetă, trece printr-o criză profundă din cauza unei activități omenești prelungite în care prevalează o «cultură a risipei» și o mentalitate «extractivistă»”, a declarat Vaticanul.
„Amazonia este o regiune bogată în biodiversitate. Caracteristiccile sale multietnice, multiculturale și multireligioase fac din Amazonia o oglindă a umanității. Apărarea vieții impune schimbări structurale și personale din partea tuturor ființelor umane, a tuturor națiunilor și a Bisericii.”
Un sinod de episcopi din regiunea pan-amazoniană urmează să se întrunească la Roma din 6 până în 27 octombrie. Într-un interviu pentru La Stampa, Papa Francisc a declarat că „amenințările care pândesc populațiile și teritoriul amazonian sunt provocate de interese economice și politice ale păturilor dominante ale societății”.
În programul sinodului amazonian de la Roma se găsesc teme precum „viața amenințată”, „inculturație și inculturalitate”, „extractivism distructiv” și „popoare autohtone”.
Există totuși și un alt grup de „popoare autohtone” a căror viață este amenințată, care trăiește sub amenințarea unei autentice „anihilări” fizice. Este vorba de creștinii persecutați. Lor ar fi trebui să le dedice Vaticanul următorul sinod.
„I-au cerut să se lepede de Hristos și când a refuzat i-au tăiat mâna dreaptă; și, cum a refuzat din nou, i-au tăiat brațul până la cot. Neputând să-l înmoaie, l-au împușcat în frunte, în gât și în piept.”
În acești termeni un creștin nigerian, Enoch Yeohanna, a relatat uciderea tatălui său în 2014. Violențele comise împotriva creștinilor nigerieni au fost calificate drept „coșmar mondial”. Însă și alți creștini, cam peste tot în lume, trăiesc același coșmar.
„Persecutarea creștinilor peste tot în lume este unul dintre cele mai mari flageluri ale vremurilor noastre”, declara părintele Benedict Kiely, fondatorul Nasarean.org, un site de internet dedicat ajutorării creștinilor persecutați. El a adăugat:
„Media importante sunt remarcabil de tăcute în privința atacurilor asupra creștinilor. În aceeași săptămână cu îngrozitorul atac asupra moscheii din Christchurch, în Noua Zeelandă – o crimă odioasă și irațională – peste două sute de creștini au fost uciși în Nigeria. Nu a fost organizat nici un marș pentru acești creștini martiri, nu a sunat nici un clopot la solicitarea guvernanților, nu a fost imprimat nici un tricou Je suis Charlie… Nimeni nu s-a indignat.”
Teroriștii Boko Haram au tăiat recent urechile creștinelor pe care le-au capturat în timpul unui raid nocturn într-un oraș majoritar creștin din nordul Camerunului.
Organizația Barnabas Fund a explicat că „islamiștii au intrat cu forța în casele diocezei din Yagoua, regiunea Galagari, au pus mâna pe femei, le-au târât până la ieșirea din oraș și acolo le-au tăiat la toate câte o ureche”.
Tot în Camerun, câteva zile mai târziu, un traducător al Bibliei, Angus Fung, a fost masacrat, iar soției i s-a tăiat brațul.
În Nigeria, un preot catolic, David Tanko, a fost ucis. Mașina și corpul său au fost arse.
Luna trecută, un alt preot nigerian, Paul Offu, a fost asasinat.
Anul trecut, doi preoți catolici și 13 credincioși au fost victimele unui atentat în Nigeria.
În Burkina Faso, patru creștini au fost asasinați pentru că purtau cruci. Monseniorul Laurent Birfuoré Dabiré, episcop în dioceza Dori, relatează:
„Islamiștii au venit și au culcat pe toată lumea cu fața la pământ. Apoi i-au percheziționat. Cele patru persoane care purtau crucifixuri au fost asasinați pentru că erau creștini. Apoi, islamiștii i-au avertizat pe toți ceilalți săteni că dacă nu se convertesc la islam vor fi uciși.”
În Mali, sute de creștini, dintre care 443 de copii, „au suferit atacuri sau au fugit de extremiștii islamiști dezlănțuiți”. În iunie, o sută de bărbați, femei și copii au fost masacrați la Sobame Da, un sat locuit în majoritate de creștini.
David Curry, președintele Open Doors, un ONG american care încearcă să țină evidențele persecuțiilor creștinilor în lume, a catalogat femeile drept „grupul cel mai persecutat din lume”. Opresiunea și mutilările care lovesc femeile sunt siderante.
În Nigeria, Boko Haram încă ține prizonieră o fetiță răpită, Leah Sharibu. Ea ar fi putut fi eliberată împreună cu colegele sale de clasă, dar Leah a refuzat să renunțe la credința creștină.
Femeile creștine sunt răpite și aservite și în Pakistan.
„În fiecare an, cel puțin o mie de fete sunt răpite, violate și constrânse să se convertească la islam, ba chiar să se mărite cu călăii lor”, declara Tabassum Youssaf, avocat catolic asociat al ONG-ului italian St. Egidio.
În Egipt, unde fenomenul este de asemenea frecvent, femeile creștine se confruntă cu o „epidemie de răpiri, bătăi și torturi”.
Cea mai faimoasă dintre aceste creștine persecutate, Asia Bibi, a petrecut pe nedrept 10 ani într-o închisoare pakistaneză pentru „blasfemie”, cea mai mare parte din perioadă într-o celulă destinată condamnaților la moarte, înainte de a fi eliberată. În mai, ea a putut să plece în Canada pentru a-și reîntâlni familia.
Bibi a mărturisit:
„Când fetele mele mă vizitau în închisoare, nu plângeam niciodată în fața lor. După ce plecau, nu mai eram decât durere și amar și plângeam singură. Mă gândeam la ele tot timpul, întrebându-mă cum trăiesc.”
Sateliții NASA știu să observe incendiile din Amazonia, determinându-i pe liderii lumii să se preocupe de soarta pădurii tropicale. Dar sateliții nu dau seamă de omorurile, incendierile și masacrările creștinilor, iar suferințele lor nu apar la televiziunile și în ziarele noastre.
Pentru Occident, persecutarea creștinilor nu există.
Vaticanul, Papa Francisc, ierarhia eclezială și presa au de ales: să facă lumină în privința acestor creștini persecutați sau să fie acuzați de orbire intenționată.