Covid-19, spusele și nespusele Papei despre pandemie
- Tudor Borcea
- 5 octombrie 2020, 01:30
Legate de adevăr, pacea și reconcilierea trebuie să fie „proactive”, urmărind justiția prin dialog, în numele dezvoltării reciproce. Pontiful condamnă războiul, care este„negarea tuturor drepturilor” și nu mai poate fi conceput nici măcar într-o ipotetică formă „dreaptă”, deoarece armele nucleare, chimice și biologice au acum repercusiuni enorme asupra civililor nevinovați. De asemenea, Sfântul Părinte cere eliminarea pedepsei cu moartea, definită ca fiind „inadmisibilă”, şi invită lumea la iertare: a ierta nu înseamnă a uita, scrie Pontiful și nici a renunța la apărarea dreptului de a-ţi proteja demnitatea, dar al lui Dumnezeu.
Nimeni nu se salvează singur
Sunetul de fundal al enciclicii este strigătul pandemiei Covid-19. Urgența globală sanitară a servit pentru a demonstra că „nimeni nu se salvează singur” și că a sosit cu adevărat momentul „de a ne visa, ca o singură umanitate” în care suntem „toți frați”. Papa Francisc scrie: „Durerea, incertitudinea, frica și conștientizarea propriilor limite pe care le-a ridicat pandemia, ne îndeamnă să ne revizuim stilul de viață, relațiile, organizarea societăților noastre și, mai presus de toate, sensul existenței noastre”.
„Dacă totul este conectat, atunci e greu să ne imaginăm că acest dezastru global nu este legat de modul nostru de a ne poziţiona față de realitate, pretinzând că suntem stăpânii vieţii noastre și a tot ceea ce există. Nu vreau să spun că este un fel de pedeapsă divină. Doar că realitatea însăși este cea care geme și se răzvrătește".
Drepturile nu au granite. Etica relațiilor internaționale
Prin urmare, o societate fraternă va fi una care promovează educația spre dialog cu scopul de a învinge „virusul individualismului radical” și pentru a permite tuturor să ofere tot ce au mai bun. Începând cu protejarea familiei și respectarea „misiunii sale educaționale primare și esențiale”.
Două, în special, sunt „instrumentele” pentru a crea acest tip de societate: bunăvoința, adică dorința concretă pentru binele celuilalt și solidaritatea care are grijă de fragilități și care se exprimă în slujba oamenilor și nu a ideologiilor, împotriva sărăciei și a inegalității.
Dreptul de a trăi cu demnitate nu poate fi refuzat nimănui, continuă Papa și, din moment ce drepturile sunt fără frontiere, nimeni nu poate fi exclus, indiferent de locul în care s-a născut. Având în vedere acest lucru, Pontiful solicită elaborarea unei „etici a relațiilor internaționale”, deoarece fiecare țară aparține şi unui străin, iar bunurile teritoriului nu pot fi refuzate celor care au nevoie și care provin dintr-un alt loc. Dreptul natural la proprietatea privată va fi, prin urmare, secundar principiului destinației universale a bunurilor create.