Efectele epidemiei cu Covid-19 asupra sănătății populației par să fie secundare. Mai importante sunt efectele econimice, care pot transforma lumea.
Fabrici pustii, afaceri care se zbat să supraviețuiască și o economie în comă.
Pentru China, începutul lui 2020 este un dezastru absolut, după ce epidemia cu Covid-19 a pus îngenuncheat superputerea asiatică.
Statisticile oficiale nu reușesc să transmită amploarea catastrofei, arată o analiză realizată de Asia Times.
Din punct de vedere politic, epidemia a reprezentat o calamitate pentru relațiile publice ale președintelui Xi Jinping și ale partidului comunist aflat la putere.
Reggimului i s-au adus acuzații de incompetență pentru modul în care a reacționat față de epidemie, precum și faptul că a încercat să ascundă răspândirea virusului.
„Este foarte dificil să spui în ce măsură epidemia cu Covid-19 a dăunat reputației lui Xi Jinping și PCC, însă nu cred că ar fi o exagerare să folosim cuvântul «dezastruos»”, spune Wu’er Kaixi, un activist chinez exilat, binecunoscut pentru rolul său în protestele din Piața Tienanmen din 1989.
În ultimele zece zile, a fost demarat un program de reîntoarcere la muncă, însă progresele au fost lente, după închiderea uzinelor, a companiilor și a școlilor în ianuarie, după vacanța Anului Nou lunar.
Plasarea în carantină a unei mari părți a populației a dus și ea la împotmolirea activității economice.
Datele oficiale difuzate de Oficiul Național de Statistică în acest sfârșit de săptămână arată că producția a atins niveluri minime record în februarie.
„Economia chineză este lovită mult mai dur de epidemia de coronavirus decât o arată bursele în acest moment. Iar Wall Street pare a fi ultima care să o sesizeze. Datele economice strânse în particular de China Beige Book arată că starea afacerilor în China este cu mult mai proastă decât au crezut investitorii în ultimele săptămâni”, afirmă Shehzad H. Qazi, director executiv al China Beige Book, o societate independentă de cercetare.
„Cel mai înfricoșător aspect al acestei crize nu sunt daunele pe termen scurt pe care le-a produs, ci perturbarea pe termen lung a lanțurilor de aprovizionare”, a scris Qazi într-un comentariu pentru Barron’s, care face parte din grupul Wall Street Journal.
Cel mai greu lovit a fost sectorul privat, care produce 60% din PIB și 80% din locurile de muncă din mediul urban. Întreprinderile mici și mijlocii au fost primele victime ale blocajului.
Când 87 de milioane de chinezi vor absolvi liceul anul acesta, aceștia vor pune o presiune suplimentară pe piața forței de muncă.
Huang Qifan, vicepreședintele Comisiei pentru Economie și Finanțe din cadrul Congresului Național Popular, a avertizat că pericolele șomajului sunt „mai terifiante decât epidemia însăși”.
„Nu este ușor să menții iluzia unui Xi atotputernic când țara este parțial cu lacătul pe ușă... Se pare că acest virus este mai viral decât orice mesaj pe care Xi și PCC le pot propaga”, a declarat Wu’er Kaixi pentru Asia Times.
Deși lupta regimului cu coronavirusului continuă, presa de stat chineză a salutat publicarea unei noi cărți: „O bătălie cu epidemia: China în luptă cu Covid-19 în 2020”.
Lansată oficial cu surle și trâmbițe săptămâna trecută, cartea trebuie să cosmetizeze realitatea, prezentându-i pe Xi și Partidul ca pe niște salvatori.
„Cum te asigură că o poveste va avea un happy end? Scrii tu singur sfârșitul, evident”, spune David Bandurski, co-director al China Media Project.
„Așa se facce că în timp ce noi toți așteptăm să vedem ce se va întâmpla cu Covid-19 în restul lumii, a fost dat deja verdictul că epidemia a reprezentat o manifestare majoră a determinării Partidului Comunist Chinez. Istoria a fost deja scrisă”, explică Bandurski.
„Potrivit comunicatului agenției de presă Xinhua despre carte, aceasta «reflectă dăruirea Secretarului General Xi față de popor, sentimentul datoriei, vizionarismul său pătrunzător și excepționala sa conducere în calitate de lider al unei mari puteri»”, a adougat Bandurski.
Deși este puțin probabil ca apariția editorială să potolească mânia apărută pe rețelele sociale luna trecută, este sigur că ea va fi ridiculizată în tot restul lumii, unde amenințarea epidemiei de-abia se face simțită.
Relațiile dintre Beijing și Washington era tensionate încă dinainte de izbuccnirea epidemiei din cauza războiului comercial.
La Bruxelles a apărut de asemenea îngrijorare față de comportamentele politice de prădător ale Beijingului în domeniul economic.
„Relațiile dintre China și Occident erau tensionate înainte de epidevia cu acest virus și vom asista la o nouă erodare a încrederii în China, ca actor mondial. A fost nevoie de ceva timp ca acest lucru să se petreacă, însă a meritat așteptarea”, spune Wu’er Kaixi.
„Am spus lumii de când am fost exilat în 1989 că Partidului Comunist nu i se poate acorda încredere. Lanțurile de aprovizionare se vor diversifica (pentru a evita China – n.a.). Trebuie să o facă.”
„Chestiunea este că decuplarea de economia chineză ar fi trebuit să aibă loc înainte de izbucnirea epidemiei cu Covid-19. Discuțiile pe această temă se vor intensifica în următoarele luni sau ani. Asistăm la un eveniment care poate – nu este obligatoriu totuși – să schimbe peisajul economic planetar. Dacă se va întâmpla așa, China va avea enorm de pierdut”, spune Wu’er Kaixi.
Se pare că deja a început.