O adevarată cacofonie. Cam așa am putea sintetiza analizele publicate în aceste zile în presa franceză, referitoare la criza migranților.
Dezacord între liderii europeni
O cacofonie la nivel european, unde fiecare vorbește pe limba lui; cacofonie a Germaniei, care se află, într-o oarecare măsură, la originea acestui exod, prin apelurile sale implicite sau explicite la adresa migranților; cacofonie la nivelul clasei politice franceze, unde incoerența pare să fie unitatea de măsură; cacofonie la Elysée, cu un Hollande prins între ciocan și nicovală.
Ultimele sondaje de opinie, publicate la sfârșitul săptămânii trecute, arată că francezii sunt acum mai degrabă favorabili primirii imigranților. Este evocată celebra fotografie a micuțului Aylan, care a emoționat toată planeta, pentru a explica acest reviriment incredibil. O altă bizarerie este insistența formatorilor de opinie – editorialiști, moderatori de televiziune – în favoarea acceptării refugiaților.
Lucrurile se schimbă, însă atunci când este vorba despre jurnaliștii de știri. Reportajele pe teren, în Macedonia, Ungaria, Austria sau Germania arată că imigrația este extrem de complexă; printre imigranți se află, evident, mulți sirieni, majoritatea plecați din taberele din Turcia, dar și afgani, pakistanezi, maghrebini (algerieni sau tunisieni care profită de deschiderea frontierelor). Interviurile relevă că ceea ce i-a pus pe drumuri a fost speranța pe care le-a dat-o atitudinea Angelei Merkel.
Un reportaj arata ieri protestele migranților care refuză amprentarea la granița Ungariei, ceea ce crește neîncrederea francezilor în inofensivitatea noilor veniți.
Probleme locale
Însă contradicția cea mai flagrantă cu un anumit discurs oficial rezultă la interogarea primarilor și aleșilor locali, cei care vor trebui să gestioneze în mod direct această criză.
Cei mai mulți se confruntă deja, de ani de zile, cu problemele ridicate de lipsa de locuințe, de locuri de muncă, de fonduri pentru ajutorarea celor aflați în nevoie, majoritatea ei înșiși imigranți sosiți în ultimii ani. Robert Menard, creatorul „Reporteurs sans frontières”, azi primar la Bésier, acuzat că simpatizează cu extrema dreaptă, a intervenit în repetate rânduri pentru a povesti ce se întâmplă la el în oraș, unde refugiați din Homs au fost primiți în ultimii doi ani și au distrus locuințele sociale, s-au cablat ilegal la curentul electric, au intrat cu forța în locuințe neocupate. La nivelul clasei politice, pozițiile încep să se clarifice. Marine Le Pen, cum era de așteptat, refuză primirea oricărui nou imigrant și cere restabilirea frontierelor naționale. Nicolas Sarkozy, care se află în dificultate în fața lui Alain Juppé, pentru primarele formațiunii sale de anul viitor, propune închiderea frontierelor UE, restabilirea controalelor la frontieră, crearea de tabere de primire în afara granițelor Schengen și crearea unui „adevărat statut de refugiat de război”.
Acesta ar face distincție între refugiații de război, care ar urma să se întoarcă în țările lor, după încetarea conflictelor, și refugiații politici, care ar primi azil definitiv în Franța. Destul de nerealist, căci, după cum arată statisticile, imigranții nu se mai întorc acasă odată stabiliți în Occident, decât într- o proporție nesemnificativă.
Ce cred militarii
Ideea a fost prinsă din zbor de președintele Francois Hollande, care anunța, ieri dimineață, că acceptă restabilirea controalelor la frontieră și crearea de tabere în Grecia, Italia și Ungaria. Însă Hollande este celebru tocmai prin incapacitatea sa de a fi ferm, de a lua decizii și de a le pune în aplicare. Intervenția în Siria i-a fost smulsă, la ultimul Consiliu de securitate de la Elysée, de către militari, care se plâng că nu există o adevărată strategie și nici un scop definit al atacurilor în Siria. De unde și ideea inevitabilității intervenției la sol. „Le journal de dimanche” publică un sondaj, care arată că o largă majoritate a francezilor (56%) sunt favorabili unei intervenții militare terestre, alături de aliați, în Siria.