Pandemia face ravagii în țări extrem de bogate, în care populația are un standard înalt de viață și toate avantajele vieții modern. Cu toate astea, numărul deceselor este cumplit de mare. Cu mult mai rău ar putea sta lucrurile dacă noul coronavirus începe să se răspândească printer imigranți și refugiați. Ziarul francez Liberation a abordat acest subiect cu prilejul unui interviu luat unui fost oficial al Organizației Națiunilor Unite:
“Secretar general al Consiliului Norvegian pentru Refugiați (NRC) și fost secretar general al Afacerilor Umanitare pentru Națiunile Unite, Jan Egeland a făcut marți un apel urgent pentru a se acționa împotriva răspândirii coronavirusului printre zecile de milioane de refugiați din întreaga lume.
Reporter: De ce lansaţi acest semnal de alarmă spunând că "noul coronavirus ar putea decima comunitățile de refugiați"?
Jan Egeland: Încercăm să avertizăm cu privire la riscurile răspândirii coronavirusului printre aceste populații foarte vulnerabile. Este vorba despre 70 de milioane de persoane strămutate și refugiați din întreaga lume, care trăiesc înghesuiți în condiții igienice deplorabile și fără îngrijiri medicale. Nici nu suportă comparaţie cu situațiile de urgență din țările dezvoltate, unde sunt disponibile mijloace sanitare şi medicale. Cum putem izola bolnavii când zece oameni locuiesc în aceeași cameră sau în același cort? Sfătuindu-i să se spele regulat pe mâini atunci când fiecare refugiat are cel mult trei litri de apă pe zi ? Cum să se protejeze ei în spații arse sau bombardate?
Reporter: Unde ați observat deja o evoluție a virusului în rândul populațiilor de refugiați?
Jan Egeland: Prima noastră preocupare privește Iranul, una dintre țările cele mai afectate de epidemie și despre care se spune că găzduiește aproximativ 3 milioane de refugiați afgani. Mai multe cazuri au fost înregistrate printre aceştia din urmă. Lucram deja pe teren, în special pentru distribuirea truselor de igienă, dar acum ne redirecționăm toate activitățile către lupta împotriva coronavirusului, începând cu lansarea campaniilor de conștientizare și crearea de spații de carantină pentru oamenii afectaţi.
Reporter: Ce alte zone ale lumii credeți că sunt cele mai amenințate ?
Jan Egeland: Situația refugiaților din Grecia este foarte îngrijorătoare, în special pe insula Lesbos, având în vedere condițiile sanitare deplorabile și proximitatea focarelor de contaminare. Taberele de Rohingya, Bangladeş, prezintă de asemenea riscuri mari. În ceea ce privește cifrele, situația de la granița dintre Venezuela și Columbia este poate cea mai alarmantă. Aproape 7 milioane de oameni au deja nevoie de ajutor, deoarece sistemul de sănătate venezuelean este îngenuncheat, în timp ce aproximativ 1,4 milioane de columbieni sunt extrem de vulnerabili. Ne putem aștepta la un adevărat carnagiu în această zonă în care virusul avansează, precum și atunci când el va ajunge în Siria sau Yemen, unde spitalele au fost bombardate și unde sistemele de sănătate s-au prăbușit.
Reporter: Însă, pentru moment, epidemia este încă limitată în zonele pe care le menționați ...
Jan Egeland: Într-adevăr, deoarece este probabil prima pandemie care progresează de la Nord la Sud, unde țările dezvoltate sunt afectate mai întâi. Dar teama supremă este că în țările din Sud contaminarea ar fi de zece ori mai gravă și mai mortală în aceste zone supraaglomerate și vulnerabile. Trebuie să profităm la modul absolut de fereastra de oportunitate încă deschisă astăzi pentru a preveni dezastrul, deoarece o progresie în rândul populațiilor cele mai vulnerabile s-ar putea întoarce la noi, într-un efect de bumerang. Nu mi-ar plăcea ca, în viitor, să regretăm că nu am făcut ceea ce era necesar în lunile martie și aprilie 2020.
Reporter: Concret, la ce vă așteptați de la țările în cauză?
Jan Egeland: În primul rând, ca măsurile luate de țările afectate să includă comunități vulnerabile de persoane strămutate pe teritoriul lor. Dar comunitatea internațională ar trebui să ia şi măsuri pentru redirecționarea ajutorului în lupta împotriva epidemiei. Aș adăuga faptul că acesta ar putea fi momentul pentru a elimina sancțiunile economice împotriva anumitor țări de prim rang, cum ar fi Iranul, Venezuela sau Siria, inclusiv pentru ca guvernele lor să poată avea mijloace pentru a îmbunătăți condiţiile de sănătate, locuit și igiena populațiilor.