Când văz isteria asta cu coronavirusul mi-aduc aminte cât de inconștient am fost în urmă cu 20-25 de ani. Și-mi place să crez că am rămas la fel
Well, acu’ un sfert de veac, când navigam intensiv, nu ca acu’, o dată la câțiva ani, în defuncta noatră Flotă care s-a sabordat, după ce și-a deschis prizele de fund de pe chilă, era obligatoriu să te vaccinezi pentru febră galbenă dacă plecai în cele două Americi, de holeră și difterie pentru voiaje în Africa și Asia.
Bașca să iei niște pastiluțe de clorochină, câte una pe zi, cu o săptămînă înainte, pe întreg parcursul voiajului și încă una după, pentru tot ce însemna port de escală de la Canalul Suez sau Gibraltar în jos.
Toate injecțiile alea și le făceai la Policlinica Port Constanța, de la Poarta 1, de lîngă fosta Gară Maritimă, unde e acum Adminstrația Portului și confirmarea că le ai făcute se înregistra în așa-numitul „International Certificate of Vacctination”, document personal pe care-l dau acu’ la ziar.
Plec io, prin ’94, cu fostul meu coleg Paul Apostol în America și Panama. Ăsta avea vaccinul de febră galbenă făcut cu câțiva ani înainte și nu mai trebuia să se injecteze iar, că era valabil zece ani, da’ la mine era musai. Belea mare, că cinci zile nu aveai voie să drojdești niciu mililitru de cocârț că, cică, nu-și mai făcea efectu’. Da-mi spune Peiciu – că-l cheamă și așa în buletin – că el după ce l-a făcut s-a îmbătat muci.
Drept pentru care după ce m-au înțepat doctorul m-am dus direct în căminul Institutului de Marină Civilă, actuala Universitate Maritimă, și m-am făcut praștie cu foștii mei colegi de școală de marină. Și m-am dus io dup-aia și-n America de Nord, și-n aia de Sud, și prin Caraibe, de mai multe ori, și uite că-s viu.
Altădată, prin ’95, plec cu Bogdan „Păsărică” Atanasiu, ex-coleg la Evenimentul zilei, acu' bancher, într-un voiaj de la Odesa până la Jakarta și trebuia neapărat să ne facem vaccinurile de holeră și difterie. Io p-ăla de holeră îl aveam valabil, că-l făcusem cu un un voiaj în urmă și era valabil trei ani, da’ Păsărică trebuia să și le facă pe amândouă.
Evident, aceeași regulă, să nu bei nimic fo câteva zile. Diftericul se face într-una dintre coapse și reacția adversă era că ți se umfla piciorul de ziceai că ai unu’ normal și altul de rugbyst. Păsărică n-a băut nimic și io am procedat la o beție crâncenă cu marinarii mei la „Măcelul”, cum i se spunea fostului Restaurant Măcelăresc din bătrâna Kustenge. Lu’ Păsărică i s-a dublat coapsa și avea niște crampe musculare de să facă pe el de durere, io nici pe dracu’.
Cu malaria și antidotul pe nume clorochină, un derivat de chinină, singurul leac împotriva bolii ăsteia, altă dandana. Printre marinari circula o superstiție imbecilă că dacă înghiți pastilele alea rămâi impotent. Eu le-am luat, conștiincios, ca un băiat conștiincios ce sunt și am performat cu excelență.
Numa’ că, odată, am ajuns pe nepusă masă la Douala, în Camerun, fără să le iau preventiv. Pe vaporul unde am ajuns mai mult de juma’ din echipaj luase boala. Și m-a înțepat și pe mine, da’ nu doctorul, ci țânțarul Anofel. Și făcui și io malarie, da’ o formă mai ușoară, că am dus-o pe picioare, cu toate că mi-era frig, la patruj de grade, mi-era greață și tremuram ca piftia.
Kamikaze am fost și când m-am dus în Pakistan, la Karachi, când tocmai fusese confirmat un caz de ciumă. Da’, cum mă știți, mafrends, cu lipsa de discernământ care mă caracterizează permanent, sunt recordman mondial absolut la inconștiență.
Am făcut salturi mortale fără plasă de siguranță prin bordelurile Orientului Îndepărtat, în India, Birmania, Indonezia, Caraibe și, în general, prin toată lumea unde SIDA, sifilisul și sculamentul merg pe stradă în pasul ștrengarului. Că mie nu mi-a plăcut niciodată „căciulița”, așa că am sărit fără parașută în tot borfetul de pe șase continente și, cu mare noroc, am aterizat fără nicio „zgârietură”.
Și, că tot veni vorba, dacă ăștia, ai mei, de la ziar, m-ar trimite acum în Wuhan, și chinezii m-ar lăsa să intru în teritoriul ăla interzis, m-aș duce instant. Și tot fără prezervativ. La masca aia care crez că nu servește la nimic nici nu mă gândesc. În schimb, sunt absolut sigur că acolo găsești acum cea mai ieftină cazare de pe glob.