Un război comercial cu cel mai mare partener comercial al Chinei, rebeliune fățișă în fosta colonie britanică Hong Kong și penuria de carne de porc provocată de devastatoarea răspândire a febrei porcine africane ar fi fost toate privite din perspectiva tradițională drept prevestiri sumbre cum că sfârșitul dinastiei e aproape. Toate acestea pălesc însă în comparație cu pandemia coronavirusului izbucnită la finalul anului trecut în orașul Wuhan din centrul Chinei.
Printr-o coincidență a istoriei, Wuhan este și locul unde s-au tras primele focuri de armă în 1911, la revoluția care l-a răsturnat pe ultimul împărat al dinastiei Qing. Astăzi este sursa unei molime terifiante care s-a răspândit deja în întreaga Chină și în jurul lumii și a determinat cele mai ample tentative de a ține populația în carantină - aproximativ 60 de milioane de oameni.
Faptul că sistemul autoritar al Chinei este deosebit de slab la gestionarea unor situații de urgență în sfera sănătății publice, care necesită o informare promptă, transparentă și precisă, face ca această provocare să fie mult mai mare decât oricare alta cu care s-a confruntat Xi până acum.
Dacă virusul va putea fi izolat în următoarele săptămâni, atunci e posibil ca Xi să iasă relativ neatins, dând vina pe autoritățile provinciale pentru criză. După ce a închis segmente întregi ale economiei pentru a îngrădi epidemia, el chiar poate argumenta acum că e nevoie de și mai multă supraveghere și control în societatea chineză. Dar dacă virusul nu va putea fi izolat rapid, situația s-ar putea transforma într-un moment Cernobîl al Chinei, când minciunile și absurditățile autocrației vor fi expuse clar ca lumina zilei spre a fi văzute de toată lumea.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
