Domeniul emoţional este bine aspectat. Cu mai mult pragmatism şi mai puţine iluzii poţi să te simţi chiar confortabil. Frecventează prietenii care te fac să te simţi bine şi chiar răsfăţat.

Coronavirus? Scuzați, nu mă interesează, sunt imun! HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Dacă te-ai născut pe 29 februarie, poate că ai unele dintre caracteristicile următoarelor personalităţi, şi ele născute în această zi, de patru ori mai rară, decât restul zilelor din calendar: Gioacchino Rossini, Dinah Shore, Michelle Morgan, Ann Lee, Edward Cave, Jiro Akagawa, Wilhelm Fabini, Bartholomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului. Pe 1 martie s-au născut Sandro Boticelli, Frederic Chopin, Oskar Kokoschka, Robert Lowell, David Niven, Harry Belafonte, Glen Miller, Itzhak Rabin, Ion Creangă, Elisabeta Bostan, Elena Cernei, Gh. Asachi, Solomon Marcus.

În calendarul creştin-ortodox este, pe 29 februarie, Sf. Cuv. Ioan Casian. Dar şi Sf. Gherman din Dobrogea.

Anecdota populară explică de ce Sf. Casian este sărbătorit odată la patru ani, pe 29 februarie. Se spune că Sf. Casian s-a dus la Domnul Dumnezeu ca să primescă şi el o zi în care creştinii să-l amintească. L-a găsit pe Creator ocupat până peste cap: Sf. Nicolae tocmai salvase o corabie şi era ud leaorcă, Sf. Gheorghe nu găsea cu ce să-şi ascute lancea, Arhanghelii se luaseră la bătaie cu dracii, Îngerii erau nervoşi şi cântau fals, Sf. Petru pierduse cheia de la Paradis - ce mai, haos, aproape ca în România. În Înţelepciune Sa, Domnul Dumnezeu I-a spus lui Casian: „Ştii ceva Sfinte, vezi ce ocupat sunt şi câte am pe cap, n-ar vrea Sfinţia ta să vină peste vreo patru ani?” Şi aşa a rămas!

În calendarul creştin-ortodox, pe 1 martie, sunt Sfinţii, de fapt, Sfintele Evdochia şi Domnina. Galant cel care a făcut calendarul religios, o zi a feminităţii este ilustrată prin două Sfinte, care, după scrierile apocrife nu erau urâte deloc, ba, dimpotrivă!

 

”Evenimentul Zilei” - în noaptea de 1 spre 2 martie 1978 – sicriul lui Charlie Chaplin a fost furat misterios şi fără urme dintr-un cimitir elveţian. A fost recuperat în luna mai a aceluiaşi an - fusese furat de doi refugiați politici din Est, Roman Wardas și Gantscho Ganev care au cerut 600.000 $ răscumpărare văduvei. Oona Chaplin, cea de a patra soție, rămasă cu opt copii, a râs cât a putut și a răspuns hoților că trebuie să fie o glumă de a soțului ei, niciodată Charlie nu a avut în același timp nici o mie de dolari!

Hoții s-au predat la poliție și au spus unde este sicriul exprimând cele mai adânci regrete și scuze. Am fost beți, am vrut să facem o glumă, apoi ne-am speriat de consecințe, au spus refugiații politici, al căror nume nu a fost făcut public decât recent, nu era politic corect. Autoritățile au găsit sicriul. A fost recuperat fără nicio dificultate. Stătea în poziţie verticală pe un drum lateral, la 18 km de cimitir. Nu s-a constat vreo forţare a capacului, iar familia a pus pe mormântul lui Charlie Chaplin, reîngropat, o lespede grea de mozaic de beton de peste o tonă, ca să descurajeze viitorii profanatori de morminte. Ziarele au titrat: ultima glumă a „marelui mut”. 

Sunt multe interpretările date zilei de 1 martie. Pe net, sau print, într-o parte a presei, găseşti informaţii diverse, foarte diverse, contradictorii chiar, multe incomplete şi mai multe false, sau opera incapacităţii, reclamei şi mediocrităţii intelectuale. Se ridică la rangul de folclor românesc reclamele artizanilor de mărțișoare și obiceiuri obscure săteşti, moldovenești, ucrainiene şi ruseşti. Coloana a cincea slavă îşi face datoria. Dezinformează, dezinformează, dezinformează – ceva tot o să se prindă!  Un popor este la fel ca un stejar: dacă îi tai rădăcinile, se usucă! Alții sunt și mai perverși, încearcă să prindă altoi rău, de pomul bun!

 

Antoaneta Olteanu spune, că, 1 martie este cap de primăvară, baba Dochia (Dacia) sau baba Marta, Mărţişorul, intrarea în zilele babelor, care după regiune, pot fi şapte, nouă, sau chiar douăsprezece. Sunt multe tradiţii populare româneşti despre această zi, de exemplu obiceiul de a alege o zi-babă şi de a crede că aşa va fi tot anul, sau topirea de zăpadă care apoi să fie amestecată, tot anul, câteva picături, în apa de spălat ca fetele să fie mândre şi să aibă părul bogat.

Înainte vreme, baba Dochia se ţinea de femei, care nu munceau, dar acum dacă îşi fac cadouri mărţişoare între ele, se zice că au dat de pomană babei şi sunt iertate. (Speranţia).

Cine își alege baba astăzi și va fi vreme frumoasă, adică se va adeveri, își va îndeplini o mare dorință, nu mai târziu de șase luni de zile. (Pamfilie).

Luna martie, anul acesta, începe prost, duminica, ca neoamenii și de aceea are vineri, 13!

Luna martie este considerată în prezent o lună feminină, a sărbătorilor gingaşe ale primăverii. Dar, numele lunii vine de la zeul războiului, Marte. În această perioadă popoarele antice se pregăteau şi chiar mergeau la război. Mereu era ceva de împărţit, o veche jignire de răzbunat, ceva de jefuit, sau câţiva metri de pământ de cucerit.

Tot în această perioadă era un obicei şi mai vechi - se retrasau hotarele, în special ale loturilor agricole. Alt prilej de ceartă, păruială, ciomăgeală, poate chiar război în toată regula.

Femeile rămâneau lăcrimând în casele pustii, pentru că soţul, fratele, tată, iubitul plecau să se bată cu alţi taţi, fraţi, iubiţi. Război, în luna zeului războiului!

Magia veche a dragostei, cea mai puternică care există, a făcut ca, așa spune legenda, întîi la misterioşii etrusci, apoi la romani, apoi pe teritoriul de astăzi al României și Bulgariei, care, teritoriu, era locuit de aceiași populație antică, femeile să împletească două fire de lână: unul alb şi unul roşu şi să le ţină pe inimă. Poate că obiceiul a început aici, în "vatră", şi s-a transmis în Sud, odată cu limba şi alte obiceiuri paradoxale. Transhumanța. Dar istoricii, Tacitus, de exemplu, spun că mărţişorul provine de la romani, de la etrusci, nu se ştie dacă geto-dacii aveau ceva asemănător. Cert este că, acum, în prezent, obiceiul Mărţişorului este doar la noi, la români, și la insulele de români din Peninsula Balcanică, urmaşii biologici ai dacilor şi culturali, ai romanilor - şi la bulgari, probabil preluat de la vechea populaţie, tot de la "noi" pentru că “noi” am locuit pe ambele maluri ale Dunării! Cred că obiceiurile daco-romanilor, numiți mai târziu români, cei de la Roma, s-au transmis către bulgari în timpul Imperiului bulgaro-vlah, a Țaratului lui Petru și Asan, din secolul XII. Am fost tari pe atunci, armatele noastre controlau Balcanii.