Clasat pe locul 5 la Olimpiada din 1964, de la Tokyo, ex-atacantul echipei Steaua minimalizează performanţele obţinute de „Rege” cu echipa naţională (locul 5 la Mondiale).
Au participat la construirea unui trecut glorios, pe care mulţi dintre noi n-am apucat să-l savurăm, fie pentru că unii eram încă în scutece la vremea respectivă, fie pentru că mass-media nu explodase, iar bucuria acelor spectacole sportive le era rezervată exclusiv spectatorilor. Sunt fostele staruri ale fotbalului românesc din perioada în care apărătorile erau opţionale, iar mingea avea şiret.
Rămaşi în uitare, aceşti performeri îşi revendică statutul pierdut de trecerea vremii. Abordările despre fostele glorii se axează, invariabil, pe revolta provocată de ignoranţa cu care îi „tratează” epigonii, adică noi, ceilalţi. Să te plângi că „lumea rea” te omite poate fi un reproş justificat, dar, în mod cert, este cea mai la îndemână urecheală pentru ceilalţi. Aflaţi la o anumită vârstă, cer să fie spri jiniţi (cazul lui Majearu), deşi, de cele mai multe ori, căderea le-a fost provocată de propriile vicii.
EVZ şi-a propus să aducă în actualitate „faptele de arme”, dar şi prezentul unor foşti mari jucători ai României. Unul dintre aceştia, Cornel Pavlovici, a ajuns la vârsta de 67 de ani şi trăieşte dintr-o pensie de 700 de lei, dar şi cu spaima că ar fi putea fi aruncat în stradă de fosta soţie.„Noi n-am jucat pe bani mulţi, dar am jucat şi pentru oameni”, repetă „Pavca” aproape obsesiv.
„Am făcut mai multe decât el!”
Pavlovici are idei tăioase, unele contradictorii, altele revoluţionare. Aprinde scânteia în duelul dintre generaţii, la fel cum a făcut-o şi Cristi Chivu, acum câţiva ani („Ce a făcut generaţia de aur? A stat cu fundul în poartă şi l-au avut pe Hagi”, spunea căpitanul naţionalei, după un meci în Giuleşti).
„Pavca” este nemulţumit de supranumele primit de Hagi. „Care «Rege», ce «Rege», oameni buni? Ce-a câştigat Hagi? E vreun campion mondial, european? Eu am făcut mai multe decât el, dacă e s-o luăm aşa! Generaţia mea are locul cinci la Olimpiadă, la Tokyo, în 1964, iar eu am ieşit al doilea marcator al turneului, cu opt goluri. În schimb, Hagi nici nu juca la Brescia, cu Lucescu. Cunosc bine situaţia, doar am stat mult lângă el”, şochează Pavlovici, întreţinând disputa generaţiilor din fotbalul românesc.
Comparaţiile curg: „Fotbalişti mari au fost Voinescu, Zavoda, Constantin, Apolzan... Mă uit la Panduru ăsta, care a jucat la Steaua, iar acum este manager. Ce fotbalist a fost? A jucat la Benfica? Poate că a fost în lot, nu că a jucat!”.
Nu se regăseşte în actuală formaţie din Ghencea
Fost stelist în perioada 1962-1966, Pavlovici, golgheterul României în 1964 (19 reuşite, la egalitate cu ex-dinamovistul Con stantin Frăţilă), nu recunoaşte actuala echipă din Ghencea: „Nu mai sunt stelist! Nu suport Steaua de-acum. Nici în stadion nu pot să intru. Nu am legitimaţie, nimic. Iar cei de-acum habar n-au ce sacrificii am făcut noi pentru clubul ăsta. Pe vremea mea, nici jambiere n-aveam ca să jucăm. Cei de la Dinamo aveau, fiindcă erau mai înstăriţi. Evoluam cu şortul pe care-l purtam şi la antrenamente. Îl aduceam acasă şi mi-l spăla mama, ca să-l am curat la meci. Dar jucam cu sufletul, pentru public, ceea ce nu mai există acum. Iar în tribune erau câteva zeci de mii de oameni. Pentru locul doi ocupat în clasamentul golgheterilor la Olimpiada de la Tokyo am primit doar un stilou din aur”.
Susţine că a ratat câteva ocazii bune de a prinde un contract în străinătate, într-o perioadă în care transferurile externe erau interzise de regimul acelor vremuri. „În 1963 am mers cu Steaua la Zagreb, pentru un meci cu Dinamo. La hotel m-am întâlnit cu patronul, care mi-a propus să rămân. A zis că vorbeşte el cu comuniştii”, regretă acesta.
„În sezonul 1963-1964 am dat 19 de goluri, într-un campionat cu 14 echipe şi am terminat la egalitate cu dinamovistul Constantin Frăţilă, de la Dinamo. Am luat fiecare câte o cupă, apoi am mers pe terasă şi am băut o bere împreună. Eram prieteni, astea erau vremurile”, povesteşte Pavlovici. Aflat prin preajmă, Frăţilă a dat peste cartea „Cornel Pavlovici - sau fascinaţia golului”, scrisă de Ilie Dobre. „Prinde-l şi tu pe Ilie, că nu se ştie cât mai trăieşti! Dă-i toate datele, să-ţi facă şi ţie o carte, ca să rămână ceva după tine!”, l-a avertizat, pe un ton grav, Pavlovici pe Frăţilă. Riscă să rămână fără locuinţă
Pavlovici se confruntă cu probleme mari în viaţa personală. Şi-a schimbat yalele uşii de la intrare de teamă că fosta soţie ar putea da buzna în casă, în timp ce el este plecat, şi i-ar arunca lucrurile, pentru a-l forţa să plece din locuinţă.
„În trecut am dat o semnătură pe un act, iar soţia a profitat. S-a dus la notar, a înregistrat hârtia, iar acum vrea să-mi ia apartamentul. Eu vreau ca locuinţa să ajungă la fiul meu, care este acum în Italia, nu să profite ea. N-are niciun drept”, se plânge Pavlovici.
DEZVĂLUIRE
Victor Piţurcă juca barbut cu inginerii din Motru şi cu un hoţ de ulei!
Pe Victor Piţurcă (foto), Cornel Pavlovici îl cunoaşte ca pe propriile buzunare. Mai întâi, îl prezintă ca pe un salvator („doar Piţi ar putea pune ordine, dacă vine la Steaua”), apoi face dezvăluiri despre fostul selecţioner al României.
„Juca fotbal la Jiul Petroşani (n.r. - sezonul 1977-1978), unde antrenor era Ion Pârcălab. Jiul se lupta, în liga secundă, cu Minerul Motru, unde antrenor eram eu. Petroşănenii erau pe primul loc, iar noi - pe doi. Când nu juca barbut la Petroşani, Piţurcă venea la Motru să joace cu nişte ingineri. Eu aveam o vilă în oraş, iar când se afla în Motru, Piţi ţinea la mine grosul banilor, ca să nu se ducă la joc cu sacoşa plină. Nu dorea să rişte să-i dea vreunul cu ceva în cap şi să-i fure toţi banii, aşa că îi lăsa la mine. Ştiu şi cu cine juca. Era unul care fura ulei de la o fabrică din zonă! Când l-au prins, ăsta a dat totul pe «goarnă». A spus cu cine juca bar but, totul. Aşa au ajuns la Piţurcă”.
EVZ a scris în trecut că Piţurcă a făcut înschisoare pentru practicarea jocurilor de noroc.
PAVLOVICI:
„Cu Nicolae Ceauşescu m-am întâlnit de multe ori, o dată chiar în holul unui hotel. Mă pupa ori de câte ori mă vedea. Ţinea cu Steaua.”, despre conducerea fostului Partid Comunist
„Am copilărit în cartier cu Lucescu şi cu fraţii lui. Unul dintre ei era mai talentat decât Mircea. Ştiu că Lucescu a fost ste list, dar antrenorul Ştefan Onisie l-a respins la un trial.”, despre echipa cu care ţinea Mircea Lucescu
„În Italia, Lucescu mă întreba mereu:«Cum vezi tu fotbalul? Cum îl vezi pe Dumitrache?». Îi plăcea să vorbească de Dumitrache. L-a iubit enorm şi îl considera cel mai mare atacant român.”, despre simpatia lui „Il Luce” pentru Florea Dumitrache
„La Brescia am lucrat cu Negro, cu Pirlo, cu Baronio, cu fraţii Filippini, dar cel mai bun fotbalist de-acolo era Sabău. A fost numărul unu.”, despre fotbaliştii care i-au trecut prin mână la Brescia
