Manifestanţii anti-Mubarak şi susţinătorii preşedintelui au continuat azi confruntările. Nimeni nu face niciun pas înapoi şi criza se adânceşte.

O baricadă ridicată de manifestanţii antiregim, în piaţa Tahrir. E făcută din bucăţi mari de tablă, pe care sunt scrise mesaje împotriva preşedintelui Hosni Mubarak. În lateral, o deschizătură cât să poată intra un singur om. De o parte şi de alta, câteva femei şi vreo patru bărbaţi care au sarcina de a-i percheziţiona pe cei care intră, fie ei protestatari sau jurnalişti.

O tânără care se recomandă cu numele May îmi explică de ce: „Încercăm să evităm ce s-a întâmplat miercuri noapte, cu susţinători ai preşedintelui care au intrat aici în zona noastră cu cuţite, macete, beţe şi alte arme albe”. Cobor privirea şi văd că tânăra este însărcinată: „Felicitări! În câte luni eşti?”. „În 6 luni”, îmi răspunde şi pe faţa până atunci preocupată se iveşte un zâmbet. „Îmi e frică, dar nu pot sta deoparte” „Păi şi tu în situaţia asta vii aici în piaţă, nu te temi că o să fii lovită?”, o întreb. „Ba da, îmi este frică, dar nu pot sta deoparte. Primul care a ajuns aici, săptămâna trecută, a fost soţul meu, acum venim împreună în fiecare zi. Pur şi simplu nu am putut să-l las singur, trebuia să fiu lângă el”, spune May, după care zâmbeşte, ridică din umeri şi adaugă: „Am adus şi azi tot ce am putut, dimineaţă am căutat magazine deschise şi am cumpărat mâncare şi apă să le aducem aici, pentru că sunt oameni care stau în Tahrir tot timpul, în corturi, şi nu au cum să caute mâncare, seara facem focuri ca să ne încălzim”. Egiptul a obosit Nu ezită atunci când vreau să aflu de la ea cât are de gând să rămână în piaţă. „Cât va fi nevoie, până când Mubarak va pleca de la putere sau până vor exista negocieri adevărate, pentru că am obosit cu toţii, vrem să revenim la normalitate, tot Egiptul a obosit”, mă asigură tânăra.

De noi se apropie două tinere îmbrăcate în haine islamice, lungi până la pământ şi cu părul acoperit. Îi dau două pachete cu biscuiţi lui May şi îi spun ceva în arabă. May îmi explică râzând: „Mi-au zis să mănânc şi să mă aşez puţin”. Una dintre tinere intervine: „E în picioare aici la punctul de percheziţionare de dimineaţă”. May zâmbeşte şi ridică din umeri: „Măcar atât pot face şi eu, aşa însărcinată, ajut cum pot”.

Lângă noi vine şi o femeie mai în vârstă, ţinând de mână o adolescentă, o salută pe May. „Am ajuns să ne cunoaştem, de câte zile stăm aici”, îmi explică ea. Femeia mă salută şi îmi spune într-o engleză stricată: „Soldaţii de la punctul de control nu ne-au confiscat mâncarea pe care am adus-o cu noi şi nici bandajele pentru cei răniţi care nu au vrut să meargă la spital”. „L-au bătut de dimineaţă” Un tânăr trece pe lângă noi şi, văzându-mă cu aparatul foto în mână, face semnul victoriei și se îndreaptă spre tancurile pe care stau, câţiva metri mai încolo, soldaţi împreună cu protestatari. Are pe obraz un pansament. „E nepotul meu”, spune femeia. „L-au bătut azi-dimineaţă nişte simpatizanţi ai lui Mubarak”, explică aceasta.

Pe deasupra noastră zboară elicoptere, iar grupul anti-Mubarak din spatele baricadei începe să strige „Mubarak, pleacă!” atunci când văd un grup mai mare de susţinători ai preşedintelui care se opresc, fluturând steaguri la aproximativ 20 de metri de baricadă. „Nu toată lumea este anti-Mubarak în ţara asta” Ies din tabăra antiguvern şi ajung în tabăra demonstranţilor pro-Mubarak. Atmosfera este tensionată.

Îl întreb pe un bărbat de ce au venit. „Păi, nu toată lumea este anti-Mubarak în ţara asta, să nu uităm că el ne-a ţinut protejaţi în ultimii 30 de ani, e un militar, un om de încredere”, afirmă, cu convingere, interlocutorul meu.

În ceea ce-i priveşte pe oamenii de dincolo de baricadă, care cer plecarea liderului de la Cairo, bărbatul se arată împăciuitor: „Cererile lor trebuie ascultate, dar fără să plece Mubarak, dar pentru ca un dialog să aibă loc trebuie să ne oprim cu toţii din urlat, să ne aşezăm şi să vorbim”. Ultimele lui vorbe sunt acoperite de un tânăr care strigă „Baradei go! USA used Mubarak, now USA betrays Mubarak” („Baradei, pleacă! SUA l-au folosit pe Mubarak, acum SUA îl trădează!”). Mă îndepărtez. În urma mea, cei doi încep să discute aprins.

• Ascultă aici ce spun cele două tabere.

Vezi şi:

• Corespondenţă din Cairo I: "Armata s-a postat între cele două tabere. S-au auzit primele focuri de armă"
• Corespondenţă din Cairo II: Iarna vrajbei egiptene | AUDIO