Dumitru Costin îl acuză pe patronul Rapidului că a promovat, pe când era vicepremier, un amendament la Legea sportului, pentru a plăti impozit mai mic. Păgubiţi au ieşit jucătorii şi statul
Magnatul George Copos s-a folosit în 2006 de poziţia de vicepremier pentru a modifica legislaţia sportivă în folosul clubului pe care îl conduce, susţine Dumitru Costin, vicepreşedintele sindicatului fotbaliştilor (AFAN). Susţinut de celelalte cluburi, de Federaţia Română de Fotbal şi de Liga Profesionistă de Fotbal, Copos a reuşit să introducă în Legea sportului un amendament care a diminuat semnificativ dările către bugetul de stat ale cluburilor, dar cu preţul limitării drastice a drepturilor avute de sportivi.
Practic, prin acest şiretlic, Copos a înlocuit paragraful prin care era obligat să le facă tuturor sportivilor contracte individuale de muncă (plătind astfel părţi sociale şi impozite), în loc fiind adoptat un text care permite cluburilor să-i angajeze pe jucători doar ca prestatori de servicii. Această ultimă versiune face mari economii la bugetul cluburilor, dar cu preţul transformării jucătorilor într-un soi de sclavi. Performerii nu mai au dreptul nici la pensie, nici la ajutor de şomaj, iar la finalul carierei nu vor avea nici măcar vechime în muncă!
Filiera PC
Interfaţa lui Copos în acest demers a fost un coleg din Partidul Conservator, Florian Gheorghe, pe atunci preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport (ANS), instituţia care reprezintă lumea sportului la nivel guvernamental. La iniţiativa ANS, guvernul a dat o ordonanţă de urgenţă care, după ce a primit şi girul Parlamentului, a modificat Legea sportului şi a dat undă verde cluburilor să încheie cu sportivii nu numai contracte individuale de muncă, ci şi convenţii civile.
În şedinţa de astăzi a Comitetului Executiv al FRF se discută introducerea unui contract standard pentru fotbaliştii români. Impus de UEFA şi FIFA, noul format ar scoate la lumină toate veniturile din fotbal şi ar exclude „varianta Copos“.
Grosul sumelor, din împrumuturi şi donaţii
Florian Gheorghe a preaslăvit noile contracte în dezbaterea pe acest subiect din Camera Deputaţ ilor, principalul său argument fiind „corelarea regulamentelor interne cu cele internaţionale privind statutul sportivului profesionist în România“. Contactat însă de EVZ, Gheorghe a precizat că altul a fost motivul pentru care a acceptat modificarea: „Argumentul a fost în primul rând zona de fiscalitate care era eludată. Treceau uşor, uşor pe lângă ea şi nu-şi plăteau dările către stat. Legea le-a permis să plătească mai puţin, dar în acelaşi timp banii să se ducă la stat“.
Iniţiativa n-a avut efectul de care vorbeşte Gheorghe. Patronii au recurs în continuare la diverse tertipuri pentru a scoate cât mai puţini bani din buzunare pentru contribuţiile la bugetul de stat. Acest lucru ne-a fost confirmat de Sebastian Bodu, preşedinte al Fiscului în perioada introducerii modificării din Legea Sportului. „Probabil că iniţiatorul a vrut să înmoaie un pic regimul, crezând că vor plăti aşa. Din păcate, nu s-a întâmplat asta. Şi pe convenţia civilă se pune salariul minim pe economie, 3-4 milioane, iar restul se virează în contul fotbalistului prin aceleaşi modalităţi, de genul contract de donaţie, contract de împrumut pe 100 de ani, contract de sponsorizare“, a explicat Bodu pentru EVZ.
PARAGRAFUL VIZAT Legea, înainte şi după modificare Înainte ca Legea sportului să fie modificată printr-o ordonanţă de urgenţă emisă în decembrie 2005 şi aprobată de parlament în primăvara lui 2006, statutul de sportiv profesionist era condiţionat de un contract individual de muncă. „Sportivii nonamatori sunt cei care încheie cu cluburile sau cu asociaţiile sportive la care sunt legitimaţi: a) o convenţie civilă de prestări servicii; b) un contract individual de muncă pe baza căruia obţin licenţa de sportiv profesionist, care le conferă statutul de sportiv profesionist“, se precizează în varianta nemodificată a legii. Convenţia civilă de prestări servicii era permisă şi în varianta iniţială, dar ca act adiţional. Prin „modificarea Copos“, din 2006, aceasta a devenit o alternativă la contractul individual de muncă. „Sportivul profesionist este cel care pentru a practica sportul respectiv trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) are licenţă de sportiv profesionist; b) încheie cu o structură sportivă un contract individual de muncă sau o convenţie civilă“, stipulează legea modificată. Varianta nouă a legii precizează că sportivului i se poate asigura participarea şi plata contribuţiei la un sistem de pensii, dar numai „la cerere“. (Andreea Pocotilă) REGLEMENTĂRI Diferenţele dintre contract şi convenţie Contractul individual de muncă „bate“ convenţia civilă la aproape toate capitolele. Practic, o convenţie civilă nu recunoaşte niciun drept, însă contribuţia la buget de 16% este mult mai convenabil pentru angajator, care pentru fiecare contract individual de muncă ar trebui să achite contribuţii de peste 40% către stat! Noul contract-tip dezbătut azi la FRF prevede ca toate veniturile să fie trecute în contract, de la salarii, prime, până la diferite bonusuri.
Contractul individual de muncă
> sportivul are dreptul la asigurări sociale şi pensii
> sportivul are dreptul la protecţia muncii, concedii sau sporuri
> obligaţia legală de a preciza drepturile salariale, indemnizaţiile, sporurile în conţinutul contractului, nu în anexe
> există obligaţia de a efectua o plată lunară către jucător
> sportivul are carte de muncă şi vechime în muncă
Convenţia civilă
> nu este reglementat în niciun fel dreptul la concediu
> nu există obligaţii ale angajatorului la plata asigurărilor sociale şi a pensiilor
> sportivul nu are carte de muncă
> sportivul are obligaţia legală de a-şi declara veniturile şi a-şi plăti impozitele. (Octavian Cojocaru) DUMITRU COSTIN: „Copos a făcut asta pentru că jucătorii îi cereau creşterea contractelor Preşedintele Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, îl acuză pe patronul Rapidului, George Copos, că s-a folosit de funcţia de vicepremier pentru a reduce cheltuielile propriului club. Liderul sindical spune că actuala lege, „amendată“ de Copos, aduce daune bugetului de stat şi sportivilor, favorizând numai cluburile, adică patronatul.
EVZ: Domnule Costin, pe ce vă bazaţi afirmaţia că propunerea de modificare a legii sportului a venit de la George Copos? Dumitru Costin: Când a apărut proiectul de ordonanţă prin care se voia modificarea legii, am mers direct la Ministerul Muncii. Miera greu să cred că ministerul era promotorul unui act normativ prin care supunea unor riscuri o categorie socială şi priva de venituri sistemul public de pensii şi pe cel de ajutor de şomaj. Aşa am aflat de la funcţionarii din minister că iniţiativa plecase de la vicepremierul de atunci, George Copos. La vremea respectivă avea probleme cu câţiva dintre jucătorii lui, care doreau creşteri ale contractului. Şi-a făcut calcule şi a ajuns la concluzia că, înlocuind un tip de contract care includea toate contribuţiile către stat cu unul care nu presupunea astfel de contribuţii, el, ca angajator, îşi degreva o sumă de bani care era obligaţia lui către sistemele publice de asigurări. Putea astfel să spună sportivului respectiv: „uite, sunt generos şi îţi ofer o creştere a valorii contractului“. Fotbalistul, neavând informaţiile de bază, credea că i s-a făcut un mare favor.
„Amendamentul îi exclude pe sportivi“
Ce efecte a avut modificarea asupra drepturilor sportivilor? Îi exclude pe sportivi din punct de vedere social, pentru că ei nu mai pot beneficia de ajutorul de şomaj, ca să nu mai vorbim şi de sistemul public de pensii, unde ei nu contribuie. Singura zonă care rămâne acoperită este cea a asigurărilor de sănătate. Îşi pot plăti singuri contribuţiile la pensii şi la şomaj, dar prea puţini se gândesc de acum la pensie. Efectele se vor vedea mai târziu, când, la sfârşitul carierei, îşi vor da seama că n-au nici pensie, nici vechime în muncă.
Care ar fi soluţia? Luni (n.r. - astăzi) se discută pe ordinea de zi a Comitetului Executiv al FRF introducerea unui contract standard pentru fotbaliş ti, care scoate la lumină tot ce înseamnă bani. Acesta este trecut ca normă internaţională şi toate bazaconiile astea de contracte actuale vor trebui să dispară. Dacă Inspecţia Muncii ia la puricat toate cluburile sportive din România, ca să vadă natura contractelor încheiate şi modul în care sunt achitate obligaţiile legale către sistemul public de pensii, către şomaj, către asigurările de sănătate şi aşa mai departe, va ajunge la nişte concluzii dramatice. În acest moment, în jur de 80 la sută dintre cei peste 100.000 de sportivi legitimaţi în România au astfel de contracte cu cluburile. În Occident nu există această variantă de convenţie civilă. Sportivii au numai contracte de muncă. (Andreea Pocotilă, Octavian Cojocaru)
MITICĂ APĂRĂ ŞMECHERIA
„Să se respecte legea din România“ 
Octavian Belu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Sport, ne-a confirmat că Legea sportului are mari lacune, iar primii care au de suferit sunt sportivii. Totodată, cel mai titrat antrenor din sportul românesc a declarat că FRF, LPF şi cluburile de fotbal au fost printre iniţiatorii legii, conform documentelor din arhivele ANS.
„Convenţiile civile nu asigură toată gama de drepturi, pe când contractul individual de muncă le acoperă pe toate. Sunt şi alte probleme care ar trebui reglementate, de exemplu primele de joc. Eu sper ca noua «Carte albă» a sportului european să reglementeze problemele şi la noi. Vor exista zone specifice pentru prestări servicii, iar sportul nu este o zonă de prestări servicii. Trebuie să ne aliniem la legislaţia europeană“, ne-a declarat Octavian Belu.
Dumitru Dragomir, preşedintele LPF, a negat însă că forul pe care-l conduce ar fi fost printre iniţiatorii schimbării legislative: „Singura lege pentru care am lucrat şi pe care mi-o asum este legea combaterii violenţei pe stadioane“. „Corleone“ se situează clar de partea patronatelor şi militează pentru legea actuală. „Contractul-tip pentru fotbalişti este o recomandare de la UEFA, dar noi trebuie să respectăm legea din ţara noastră. Recomandarea e recomandare, legea e lege. Dacă nu e bună legea, să schimbăm legea“, ne-a declarat Dragomir. Oficialul LPF crede că nimic nu poate împiedica patronii să-şi plătească jucătorii cu sacoşa, cu plicul sau prin donaţii. „Cine ştie ce-i dă ăla din buzunar jucătorului?“, s-a întrebat „Corleone“. (Octavian Cojocaru)
Recomandările noastre
