Copiii autiști repetă întrebările ca o bandă de magnetofon

În jurul vârstei de 3 ani, părinții încep să se alarmeze când copilul lor nu pare interesat de ceea ce se întâmplă în jurul său. Este caracterizat ca fiind un copil foarte cuminte, care nu plânge sau care se joacă singur ore întregi. Intrat în colectivitate se poate observa o lipsă de interes față de ceilalți copii sau o dificultate în inițierea interacțiunii sociale. Copilul cu tulburare de spectru autist preferă jocurile solitare, stereotipe (repetitive si restrictive) sau sărace în conținut.
Pe parcurs, se observă o întârziere în dezvoltarea limbajului, iar dacă limbajul a fost în parte însușit, copiii au dificultăți în a înțelege sensul cuvintelor. Răspund numai la întrebări sau le pot repeta la nesfârșit, precum o bandă de magnetofon. De asemenea ei nu își pot exprima emoțiile prin tonul vocii sau nu pot anticipa sensul conversației. Au dificultate în a aprecia gândurile, sentimentele, credințele sau stările mentale ale interlocutorului.

Viitorul copiilor depinde de un diagnostic pus la timp

Dr. Florina Rad, medic primar Psihiatrie Pediatrică în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obregia”, a declarat pentru EVZ că viitorul copiilor autiști depinde, întâi de toate, de stabilirea cât mai din timp a diagnosticului.
„Există mai multe tipuri de tulburări de spectru autist. În funcție de gradul lor de afectare, copiii pot avea un viitor mai bun sau mai puțin bun. Depinde foarte mult de vârsta la care sunt diagnosticați și intră în terapie, dar și de programele terapeutice la care ei au acces.

În condițiile în care achiziționează limbajul și face achiziții cognitive, copilul poate să desfășoare activități intelectuale foarte complexe. Dacă nu, va face activități simple, care să-i permită autonomia personală. Există copii cu tulburarea Asperger (tot din spectrul autist) care pot avea perfomanțe deosebite în anumite domenii. Aceștia pot fi foarte buni IT-iști, foarte buni matematicieni.

Există în schimb și copii cu care reușim să obținem un grad de autonomie, astfel încât să nu depindă în totalitate de o persoană, deci e greu să dăm un răspuns standard”, a spus Dr. Florina Rad.

ABA, principala formă de terapie

Dr. Florina Rad a adăugat că, pentru simptomele principale ale autismului (deficitul de relaționare socială, deficitul de comunicare și de comportament), nu există un tratament farmacologic. „Tratamentul este psihioterapeutic.

Cercetările din domeniu și experiența clinică arată că terapia comportamentală poate să ducă la dezvoltarea unor abilități cognitive și chiar de interacțiune socială. Principala formă de terapie se numește ABA. Practic, copilul beneficiază de un psiholog, iar comportamentele pe care dorim să le dezvoltăm (de exemplu, să se uite la mine, să stea pe scaun, să facă un cerc, să ia un măr) sunt recompensate prin laude precum „Bravo!”, „Foarte bine!”, „Excelent!”.

Recompensa comportamentului va determina repetarea acelui comportament. Apoi, trecem la comportamente din ce în ce mai complexe, învață să spună litere, silabe, cuvinte pe care ulterior le așază în propoziții. Prin acest proces, psihologul învață neuronii copilului să preia funcțiile neuronilor care nu funcționează așa cum ar fi trebuit și care l-ar fi determinat să facă spontan lucrurile care nouă ni se par banale.

Este o terapie care se bazează pe condiționarea-operantă. Treptat, psihologii au dezvoltat tehnica și au adus-o foarte aproape de viața reală, adevărată a copiilor, astfel încât să facă aceste lucruri și acasă, și în parc, și la școală, nu doar într-un cabinet”, a conchis Dr. Florina Rad.

Telefoanele, televizoarele și tabletele- cauzele unui nou tip de autism

În momentul de față nu se cunosc cauzele exacte ale autismului. Există diverse teorii pornind de la genetică, poluare, xenobiotice (orice compus chimic care se găsește în organism, dar care nu este produs de către acesta) sau care au în vedere un nou tip de autism: cel virtual. Expunerea timpurie la telefoane, tablete, televizoare, în primii 2 ani de viață, este asociată cu întârzieri în dezvoltarea limbajului, comportamente autistice, dificultăți de concentrare și hiperactivitate (ADHD), concluzie confirmată de mai multe studii, dar și de Dr. Florina Rad.

Unul din trei copii, la nivel mondial, este subnutrit sau supraponderal

Din ce în ce mai mulți copii se confruntă cu malnutriția și obezitatea. Mai exact, la nivel mondial, unul din trei copii sub cinci ani nu primește o alimentație corespunzătoare pentru a crește sănătos. În anul 2018, din cei 676 milioane de copii sub cinci ani la nivel mondial, aproximativ 227 milioane erau subnutriţi sau supraponderali, iar 340 milioane sufereau de carenţe alimentare, a afirmat Agenţia ONU pentru protecţia copiilor.

O statistică a Organizației Mondiale a Sănătății legată de problemele de greutate ale copiilor din România a fost realizată în urmă cu câțiva ani și a scos la iveală o realitate cruntă. Mai mult de 5% din copiii care au luat parte la studiu erau subnutriți, 1% aveau chiar subnutriție severă. Asta în timp ce media europeană este de 2,5%. De cealaltă parte, procentul copiilor obezi este puțin peste 25%.

Se refugiază în mâncare din cauza singurătății

Dacă în orașele mari, majoritatea celor mici suferă de obezitate, în mediul rural avem de-a face cu malnutriția, spun specialiștii. Ambele situații, însă, sunt la fel de periculoase pentru sănătatea copiilor. Atunci când vorbim de obezitate în rândul celor mici, dr. Mihaela Bilic este de părere că, unii copii se refugiază în mâncare din cauza singurătății.
„La copii este o problemă din cauza lipsei de atenţie a părinţilor, care neavând din punct de vedere emoţional satisfacţie şi sprijin în familie se refugiază în mâncare. Deci, acolo unde părinţii fie îi recompensează, fie îi liniştesc ca să uite, să fie lăsaţi ei în pace, îi dau copilului atât cât vrea să mânânce, fie un copil care nu este ascultat, cu care nu ai comunicare, nu ai dialog, nu este învăţat să îşi identifice nevoile de bază.

Dacă tu, ca părinte, ori de câte ori are o problemă îi dai să mănânce, el învaţă că remediul pentru orice lipsă de confort este mâncarea şi atunci va învăţa să se ducă la frigider ori de câte ori are un sentiment de mai puţin confort. A avea un copil nu înseamnă doar să îl hrăneşti, ci să fii alături de el, să îi oferi iubire necondiţionată, sprijin şi încredere. Copiii arată, prin kilogramele în plus, că poate în acea familie nu e armonie, nu este echilibru sau stare de bine. Ei se trezesc că mănâncă doar ca să le fie bine pentru că tot contextul vieţii lor nu este unul pozitiv”, explică medicul Mihaela Bilic, specialist în diabet şi boli de nutriţie.

Obezitatea reduce speranța de viață cu 6 până la 7 ani

Atât malnutriția, cât și obezitatea duc, pe termen lung la o serie de afecțiuni care pun în pericol viața celor mici. Malnutriția poate să facă ravagii în corpul uman, mai ales atunci când vorbim despre copii. Pe lângă faptul că, pe termen lung, afectează fiecare organ în parte, în urma unor studii s-a observat și faptul că, o creștere întârziată a unui copil, este asociată cu o activitate intelectuală redusă. La rândul ei, obezitatea conduce spre probleme grave de sănătate, precum diabet, sindrom de hipoventilație obeză, afecțiuni ale inimii sau chiar anumite tipuri de cancer, care pot duce la deces. În medie, potrivit specialiștilor, obezitatea reduce speranța de viață cu șase până la șapte ani.

Te-ar putea interesa și: