15 elevi de la Şcolile de Arte şi Meserii numărul 3 din Bucureşti şi „Sfânta Maria” din Bistriţa au participat la un proiect de combatere a violenţei în sport.

„Rooomââniaaa! Rooomââniaaa! Ole, ole, ole!” George flutură steagul înveselind cerul Italiei. Nu are stare. Ţopăie, ţipă, speră să răguşească, ca măcar aşa să se vadă cât de tare şi-a susţinut echipa. Trei români, trei bulgari şi o italiancă aleargă pe teren pentru echipa noastră. Fotbaliştii echipei Austriei sunt trei români, doi bulgari, un turc şi o italiancă. Bulgaria a scos la atac un turc, trei români, o italiancă şi două bulgăroaice.

La fel de amestecate au fost şi echipele de fotbal ale Argentinei, Italiei, Braziliei, Turciei şi Franţei. Având jucători din mai multe naţionalităţi, galeriile nu s-au prea aruncat în scandări înverşunate, aşa că bucuria cea mai mare era când mingea era aruncată în plasă, prilej ca şi bulgarii, şi italienii, turcii şi italienii să prelungească prin ţipete, chiuituri şi ţopăieli veselia generală.

Finala de fotbal pe terenul din Settimo, din apropiere de Torino, nu a împărţit galeria în mai multe grupuri, toţi s-au bucurat de joc, şi-au dat mâna şi s-au adunat la mese ca să ciocnească un pahar de şampanie pentru victoria tuturor. Toţi cei care au participat la programul Sport against Violence in Europe (SAVE), organizat la Torino de Unione Italiana Sport per Tutti (UISP), săptămâna trecută, au învăţat o lecţie importantă – fair-playul.   „Make sport, not war”

După ce au participat la meciuri de fotbal şi volei, copiii au trebuit să rezume ce au învăţat într-un slogan care să combată violenţa în sport. Întinşi pe podeaua din holul hotelului, cei 15 copii de la Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) nr. 3 din Capitală şi de Şcoala de Arte şi Meserii „Sfânta Maria” din Bistriţa, caută mesajul cel mai potrivit pe care să-l transmită.

„Cum adică?” este o întrebare este cu care cei cinci profesori care i-au însoţit pe elevi s-au obişnuit. Copiii sunt veseli, caută creioane cu care să contureze mesajul lor, se împrumută de carioci. Nimic nu-i dă de gol că ar fi copii cu dizabilităţi mintale, cărora societatea le-a găsit denumirea convenabilă: „speciali”. „Cum aţi spus, domnu´?” Şi profesorul Eugen Irimia repetă ori de câte ori i se cere: „Lăsaţi soarele să strălucească!” Sloganul le convine elevilor care stau aplecaţi peste foaie şi încearcă să scrie cât mai drept şi mai citeţ. Nu le iese, dar continuă, se străduiesc.   „Make sport, not war”, scrie mare elevul Dumitru, convins că engleza o înţeleg toţi. Literele se nasc greu, după mai multe ştersături. „Violenţa ne ucide sufletul!” sau „Stopând violenţa, trăim o viaţă mai bună” au obţinut aplauzele celor din public, chiar dacă elevii români şi-au uitat cuvintele în faţa celor din sală. Emoţiile i-au năpădit: „Ca să fie mai bine”, explicaţia lui George este primită bine de public. Roberto Rinaldo, preşedintele UISP, le-a amintit celor prezenţi să le povestească şi celorlalţi ce au învăţat în cadrul proiectului.

„Mărie şi Mărioară”, din Italia

Copiii „speciali” de la programul SAVE au participat timp de o săptămână la seminarii şi competiţii sportive, iar seara aveau grijă să transforme holurile în ring de dans. Periniţa, Braşoveanca şi „Mărie şi Mărioară” au răsunat până noaptea târziu, iar podelele au avut de suferit sub paşii apăsaţi ai dansatorilor. Ca să spargă monotonia meselor, mai strigau câte un „Viva Italia” sau „Viva Buglaria”, de dragul solidarităţii.  Nici unul nu a dat de înţeles că ar avea vreo problemă. Majoritatea au o situaţia specială acasă. Alexandra s-a mutat la prietenul ei, când nu a mai suportat să stea cu tatăl vitreg. Alina are doar 17 ani, iar programul ei se împarte între şcoală, serviciu şi treburile casnice. Marius lucrează în timpul verii ca mecanic auto, se numeşte mândru „doctorul maşinilor”. Daniel mai are acasă zece fraţi, mulţi dintre ei au trecut tot prin mâna profesorului Irimia. Viorel lucrează la un teatru de păpuşi, adaptează scenarii, merge la şcoală, face parte din trupa de dansuri, visează să dea la Teatru. „Excursia” în Italia i-a făcut să-şi amintească că sunt adolescenţi şi să-şi inventeze o normalitate numai a lor.

CEI PATRU ANI DIN ŞCOALĂ

Profesorii-prieteni de la SAM

Veselia a fost la fel de mare şi în camerele profesorilor români. Nu s-au lăsat mai prejos la dansat, chiuit şi concurat pe teren sau în piscină, la aquagym. Eugen Irimia, bărbatul grupului de profesori şi managerul proiectului ştie cel mai bine să-i ţină pe adolescenţi în frâu. „Pe adolescenţii cu intelect limitar trebuie să-i laşi să se desfăşoare până ating un punct maxim.

Abia atunci pot fi potoliţi, altfel nu ar înţelege motivul pentru care sunt dojeniţi”, a explicat profesorul. Cristina Diaconescu, directorul adjunct al unităţii este elementul de echilibru. Se face auzită de elevi fără să ridice vocea. „Sunt nişte copii foarte cuminţi. Noi le cunoaştem tuturor situaţia şi îi înţelegem pe fiecare în parte”, spune profesorul. De la Bistriţa, Doina Tat, a venit cu trei dintre cei mai mulţi copiii de la SAM „Sfânta Maria”. Recunoaşte că se ataşează foarte tare de fiecare copil. „Am avut o fată la şcoală pe care chiar am cununat-o. Ţin la toţi”, spune cu emoţie, în ultima seară la Torino, Doina Tat. Din echipa profesorilor a mai făcut parte directorul SAM nr. 3, Ana Elena Bolohan şi profesoara de la SAM nr. 2, Viorica Irimia.

Concomitent cu proiectul SAVE, la Torino s-a mai desfăşurat şi programul ARIES (Against Racism in Europe throught Sport) la care au participat, din România, membri ai Asociaţiei Ecologie-Sport-Turism şi profesori de educaţie fizică din Ilfov.