Convenția Strâmtorilor de la Montreux - o mică insulă de speranță într-o mare cuprinsă de furtună. Ce spunea Nicolae Titulescu?
Anul 1936 nu mai era de mult un an ușor pe arena internațională. Eșuase proiectul confederației danubiene atât în varianta franceză Briand-Tardieu cât și în varianta românească -Maniu.
Convenția de la Montreux - debut și semnificații
Convenția Strâmtorilor a debutat la 22 iunie 1936. Discuțiile au durat aproape o lună, actul final fiind semnat pe 20 iulie 1936 de către următoarele state ale lumii: Turcia, Bulgaria, România, URSS, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Japonia, Iugoslavia, Italia alăturându-se în 1938. Eșecul perioadei interbelice din punct de vedere al politicii istorice a fost faptul că învingătorii Primului Război Mondial au oferit concesii Germaniei, nu au fost atenți la Uniunea Sovietică. În plus, Italia a devenit din putere învingătoare, putere revizionistă.
Nicolae Titulescu, Ministrul român al Afacerilor străine, a rostit un discurs memorabil: „Tot ce are vreo legătură cu Marea Neagră interesează țara mea în gradul cel mai înalt, pentru că prin Marea Neagră și prin strâmtori trece singura noastrăieșire spre marea liberă... Eu voi spune că strâmtorile sunt însăși inima Turciei, dar ele sunt, în același timp, și plămânii României”.
Evident, neutralitatea Strâmtorilor, impsoibilitatea ca vasele de război ale non-riveranilor să treacă prin acestea a fost un câștig dar războiul mondial bătea la ușă în 1936. România neglijase complet până în 1926-1934 relațiile cu Franța. Anglia și URSS. Pur și simplu se mărginise în 1921 la crearea Micii Antante și în 1934 a Înțelegerii Balcanice. Francezii și britanicii au fost mult timp dominați de romantismul secolului XIX, iar Japonia, ca și Italia căuta să devină o putere în Pacific. SUA, ca și în Primul Război Mondial, vor interveni foarte târziu, anumite acțiuni ale Congresului și Senatului SUA, ca de exemplu neratificarea Tratatului de la Paris cu Germania lăsând fisuri care vor deveni crăpături în toată regula.
Conferința de la Montreux - ultima acțiune a lui Nicolae Titulescu. Degradarea situației externe până la incidentul Viorel V. Tilea
Nicolae Titulescu la Montreux a urmărit să îl convingă pe omologul lui sovietic Litvinov să accepte faptul ca Nistrul să fie zonă de demarcație. dar Carol al II-lea îl va demite la 29 august 1936 și îl va înlocui cu Victor Antonescu la șefia diplomației române. Carol al II-lea a decis să joace cumva alături de Germania fără să renunțe la garanțiile anglo-franceze. În martie 1939, diplomatul român Viorel V Tilea a făcut public englezilor faptul că Germania ar garanta frontierele românești dacă industria românească ar deveni subordonată Germaniei, iar Germania ar avea monopol pe exporturile românești.
Chiar dacă a fost siderat de ce a făcut diplomatul lui, Carol al II-lea va scrie în jurnalul său că până la urmă, Tilea în felul lui „nu fusese un idiot”. Deja în primăvara lui 1939. nu mai exista Austria pe hartă, Cehoslovacia fusese sfârtecată în 1938 iar în primăvara lui 1939 va dispărea definitiv, intrând sub control german. Germania ajungea în vecinătatea României, dispărând astfel Mica Înțelegere.
Așa cum zicea Marin Preda în „Moromeții”, „timpul nu mai avea răbdare”. Convenția de la Montreux va rămâne valabilă și după Al Doilea Război Mondial, iar în timpul Războiului Rece, pornind de la existența ei vor urma alte evenimente pe frontul geopolitic.