Evident că piața neagră și lipsurile duceau la corupție, cum e cazul prezentat de Gazeta Municipală din 24 februarie 1946:

Doi inspectori comunali au dibăcit un cunoscut măcelar clandestin din fosta vatră a comunei suburbane Tudor Vladimirescu, pe care l-au găsit cu o cantitate de untură adusă prin contrabandă.

L-au iertat cu condiția să le vândă 50 de kilograme la prețul de 1500 lei în loc de 19.000 cu cât își desfăcea măcelarul marfa.

Ajungând la casa unui dintre ei, inspectorii au pornit să facă o analiză practică și au constat cu durere că dintr-o cantitate oarecare pusă în tigaie nu rămânea nici jumătate, restul sărind afară în timpul topirii.

Care era cauza?

Printr-un procedeu special, măcelarul pusese o cantitate de apă în untură, cam o tremie din totalul mărfii.

Secretul operațiunii a fost mărturisit chiar de măcelar, când s-au dus inspectorii din nou la el, de data aceasta ca să-l strângă de gât, iar nu să-l ierte…

Poliția comunală a descoperit o cantitate de 500 kilograme untură dosită la locuința femeii Paraschiva Silvășeanu din str. Preda Floricioiu 1.

Marfa a fost proprietatea lui Costea Frâncu din Tulcea și Dona Frâncu, brânzar din str. Turtucaia 169.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric