Autorităţile încearcă readucerea în România a aproximativ 1.000 de lucrători în construcţii, prin organizarea unei Burse a locurilor de muncă la Roma. În momentul de faţă, la nivelul întregii ţări, deficitul de muncitori este de aproximativ 170.000.

Ministerul Muncii organizează pe 23 februarie, la Roma, o bursă a locurilor de muncă pentru românii din Italia prin care autorităţile îşi propun să aducă în jur de 1.000 de muncitori pe şantierele româneşti. În plină criză a forţei de muncă în domeniu, majoritatea angajatorilor consideră această soluţie prioritară. În orice caz, spun ei, varianta e mai bună decât angajarea de lucrători străini, de cele mai multe ori greu de integrat între români.

Alţii spun din start că încercările de „repatriere“ nu vor avea succes, atâta vreme cât muncitorii s-au obişnuit cu salarii bune în străinătate, la un nivel care aici nu poate fi deocamdată atins, şi au început o altă viaţă acolo. În Italia, un muncitor în construcţii câştigă în jur de 1.000 de euro, un maistru - 1.500 euro, iar un inginer - 4.000 de euro. La noi, câştigul mediu este în jur de 300-400 de euro. Doar un meseriaş foarte bun poate ajunge la 1.000 de euro. În prezent, pe şantierele din Italia lucrează, cu acte legale, 17.000 de români, care nu au auzit încă de intenţia autorităţilor de la Bucureşti. Deficitul a mai scăzut faţă de începutul lui 2007 Salariile propuse pentru cei care vor să se întoarcă în ţară variază în funcţie de motivaţia pe care doresc să o ofere angajatorii, spune Paul Păcuraru, ministrul muncii. Autorităţile nu au în vedere deocamdată Spania, cealaltă destinaţie importantă pentru muncitorii din România. „În momentul de faţă, ne concentră m pe Italia, pentru că avem în vedere mai ales situaţia de acolo, incidentele care au fost“, precizează Păcuraru. Pe piaţa construcţiilor din România va fi nevoie, în următorii doi ani, de aproximativ 550.000 de muncitori, cu 170.000 mai mulţi decât sunt disponibili în momentul de faţă, potrivit estimărilor realizate la sfârşitul anului trecut de firmele de construcţii.   Deficitul este cu aproape o treime mai mic decât la începutul lui 2007, dar rămâne foarte ridicat. Soluţiile angajatorilor pentru acoperirea „găurilor“ din domeniu ar fi, în ordine: atragerea muncitorilor români din străinătate, a celor care activează pe piaţa neagră din România, investiţii mai mari pentru calificarea muncitorilor din alte domenii, dar şi aducerea de lucrători din alte ţări, eventual din ţări vecine, arată Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). El spune că salariile din România au ajuns deja la nivelul celor din Ungaria şi Polonia, ţări care au făcut parte din precedentul val de integrare. Salariu de meseriaş: 1.000 de euro

În momentul de faţă, salariul minim brut negociat între patronat şi sindicate este de 570 de lei, dar ajunge însă la sume mult mai mari în cazul muncitorilor pricepuţi. „Un meseriaş bun poate chiar să ajungă şi la 1.000 de euro pe lună. Sigur, mai e până să ajungem la salariile din Spania sau Italia, însă e mai bine să câştigi 800 de euro în ţară decât afară“, arată Plosceanu. Managerul companiei Total Confort, Daniel Roman, pune şi el soluţia readucerii muncitorilor în ţară în capul listei de priorităţi, atâta vreme cât salariile au crescut. El spune însă că este foarte importantă şi şcolarizarea a cât mai multor tineri pentru acest domeniu.

Lucru greu de făcut, având în vedere felul în care oamenii îi văd pe constructori: „Trebuie schimbată mentalitatea oamenilor cu privire la această meserie. Ajung să lucreze pe şantier ca o ultimă opţiune“, consideră Roman. Deko Professional, divizie a Policolor, pariază pe şcoală: de patru ani pregăteşte tineri şi caută să-i atragă mai departe în cadrul companiei. Uneori însă, din nepotrivire de calcule, aceştia aleg străinătatea. Tiberiu Andrioaiei, directorul Deko Professional, spune că nu a luat până acum în calcul soluţia atragerii de muncitori români din Occident: „Nu cred că este una viabilă. Nu pot fi suficient de motivaţi, trăiesc la un alt nivel în străinătate. Nu ar putea lucra cu tragere de inimă aici“.   VIAŢA PE SCHELE Primul la muncă şi ultimul acasă, pentru 800 € Maistrul Gheorghe Dima ridică, împreună cu aproape 300 de colegi, Pasajul Basarab din Bucureşti, una dintre cele mai importante construcţii ale României postdecembriste. Are 25 de oameni în subordine, a condus şi 100 când lucra la pasajul de la Otopeni. Câştigă acum în jur de 800 de euro pe lună, dar spune că pentru asta vine primul, dimineaţa, la şantier şi pleacă ultimul, seara, acasă. Bărbatul este de 30 de ani pe şantiere româneşti sau străine: vreme de un an a lucrat în Siria, iar şase luni în Germania.

„Ultima ofertă mi s-a făcut când am fost în Spania, astă-vară, în concediu: 1.000 de euro ca instalator sanitar, şi asta numai ca salariu de acomodare“, povesteşte maistrul. Pentru nevasta, copiii şi casa de aici a făcut de fiecare dată drum înapoi. Crede că sunt de înţeles şi cei care se hotărăsc să rămână acolo, oameni care, „dacă îşi văd de treabă, n-o să fie daţi de nimeni la o parte“. Românii sunt în general meseriaşi buni, doar a văzut asta comparându-i cu străinii cu care a mai lucrat. La şantier e muncă grea, mulţi s-au lăsat după o vreme.

Nici de la ţară nu prea vin în perioada asta. „Se aleg în timp. Cei care au vrut să îmbine somnul şi strada cu munca n-au avut sorţi de izbândă. În plus, vara e cald, e praf, iarna e frig, se lucrează de multe ori la înălţime, nu se obişnuiesc cu programul de şantier. Cei tineri se lipesc în general, mai ales dacă au pe cineva în familie care a mai lucrat pe şantier şi care i-a îndemnat să aleagă asta“, explică Dima. „Îi trage pământul“ pe muncitorii din străinătate

Costul forţei de muncă face diferenţa la licitaţii, consideră inginerul Ioan Ursu, şeful şantierului de la Pasajul Basarab. „Celelalte costuri sunt cam la fel. Diferenţa apare la salariile muncitorilor“, arată Ursu. Iar asta se vede la oamenii care au început să vină pe şantiere: au apărut şi analfabeţi, lucru care nu s-a mai întâmplat de mulţi ani. Muncitorii români din străină tate ar trebui să fie foarte importanţi pentru patronii de aici fiindcă mare parte dintre cei care muncesc acum afară se vor întoarce odată cu creşterea salariilor şi pentru că „îi trage pământul“.

„Am fost la o firmă în Italia şi am văzut că un muncitor câştigă în jur de 1.000 de euro pe lună, un maistru - vreo 1.500, iar un inginer - nu mai mult de 4.000 de euro. Indiferent cât câştigă, acolo sunt însă doar emigranţi, nu vor fi niciodată de-ai lor. Muncitorii sunt în general foarte legaţi de ţară, mulţi şi-au lăsat familiile aici.“ Inginerul Ursu se consideră optimist, „constructorii, în general, sunt optimişti“. FĂRĂ MEDIATIZARE

„Stranierii“ din Peninsulă n-au prea auzit de iniţiativa lui Paul Păcuraru Ofertele care vor fi prezentate la Roma ar putea prinde în special la românii care nu-şi găsesc în momentul de faţă de muncă în Italia, consideră Iulian Manta, responsabil pentru imigranţi în cadrul unuia dintre cele mai mari sindicate din Peninsulă, Feneal UIL. O problemă ar putea fi participarea scăzută, cauzată de insuficienta mediatizare a evenimentului care se va desfăşura peste două săptămâni.

„Nu cred că vor participa mulţi români de-aici. Trebuia făcut un pic de publicitate, trebuia vorbit cu românii. Eu încerc să anunţ cât de mulţi pot“, spune sindicalistul. În ceea ce priveşte salariile oferite, acestea nu pot fi comparabile cu cele din Italia. Intervin însă elemente care pot compensa: „Oamenii se gândesc că au o casă în ţară, nu trebuie să plătească chirie, mulţi au familie acolo“, arată Manta.

Potrivit acestuia, în zona Romei muncesc legal în domeniul construcţiilor în jur de 17.000 de români, însă numărul lor total ar putea fi dublu sau chiar triplu, dacă-i socotim pe cei care lucrează „la negru“.