Cu acest prilej, Muzeul Național de Artă al României a organizat o expoziție monografică, însoțită de un catalog foarte bine documentat.

“Este un moment de reflecție pe care ne dorim să-l aducem publicului… Este o invitație de a îmbrățișa împreună trecutul spre a privi și a descifra viitorul”, ne mărturisește Cristina Verona Tobi, Directorul interimar al muzeului.

Cu o viață scurtă dar extrem de interesantă, pictorul de origine maghiară a fost foarte implicat în dimensiunea politică a Revoluției de la 1848.

Născut la Pesta în 1820, într-o familie de evrei, se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Viena, iar în 1840/1842 (nu s-a stabilit data exactă), vine la București și se alătură imediat mediului intelectualilor români, împărtășind idealurile revoluționare ale acestora, preluate din mișcările similare petrecute anterior în Franța, Italia și Germania. Leagă o strânsă prietenie cu C.A. Rosetti, care se pare că l-a convins să treacă și la religia creștină, luând numele de Constantin.

Angajamentul față de cauza revoluționară română este vizibil în cele două lucrări ale sale, menționate mai sus. În “România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății”, Rosenthal surprinde momentul aprobării noului guvern și a noii Constituții, pe Câmpia Filaretului, după citirea Proclamației de la Islaz (iunie 1848). România este reprezentată ca o tânără femeie, îmbrăcată în alb și înfășurată în drapelul tricolor, sub un fascicul luminos, ce semnifică aprobarea divină.

În cea de-a doua lucrare extrem de cunoscută a pictorului, “România revoluționară”, pictată la Paris, este reprezentată, culmea, o tânără de origine britanică, Mary Grant, devenită Maria Rosetti prin căsătoria cu C. A. Rosetti. Aceasta este reprezentată bust, cu tricolorul în mâna stângă și cuțitul în mâna dreaptă, simbol al determinării și susținerii idealurilor revoluției.

Arestat și trimis în inchisoare pentru propagandă, Constantin Daniel Rosenthal moare în închisoare, bătut și torturat, în 1851, la numai 31 ani. Versiunea oficială este aceea a sinuciderii.

Expoziția deschisă recent de Muzeul Național de Artă al României, intitulată “Constantin Daniel Rosenthal. Un artist în vremesa revoluției”, cuprinde 31 de lucrări, cea mai mare parte din colecția MNAR, dar sunt și câteva lucrări din colecțiile unor muzee din țară, precum și din colecții particulare. Este a doua expoziție monografică realizată în țară, după cea din 1970, ce a cuprins însă doar 11 lucrări.

Curatoarea acestei expoziții, Monica Enache, ne dezvăluie câteva elemente despre catalogul exhaustiv editat cu acest prilej: acesta cuprinde “toate lucrările ce au putut fi identificate în colecții din țară și din afara țării, sunt câteva premiere, lucruri complet necunoscute, apoi o sumă de identificări de personaje portretizate. Am reușit să traducem scrisorile păstrate astăzi în țară, în două colecții, la Biblioteca Națională și la Biblioteca Academiei Române, scrisori ale lui Rosenthal către prietenul său bun, C.A. Rosetti. Sunt fabuloase și merită a fi citite.”

Expoziția a fost organizată cu sprijinul Asociației Prietenii Muzeului Național de Artă și este deschisă până în luna februarie a anului viitor.