Conspirația HCQ: Rolul suspect al doctorului Fauci în pandemia COVID

Conspirația HCQ: Rolul suspect al doctorului Fauci în pandemia COVID

Un reputat epidemiolog de la Universitatea Yale elogiază beneficiile dovedite ale hidroxiclorochinei (HCQ) în combaterea COVID-19, afirmând că opozanții HCQ nu au nici un argument științific.

„Am ajuns la concluzia că dovezile sunt zdrobitoare”, a declarat profesorul Harvey A. Risch, de la Școala de Sănătate Publică din cadrul Universității Yale, într-o emisiune difuzată de Fox News.

„Nu există nici o îndoială că, la persoanele care au nevoie de tratament și sunt tratate de timpuriu, (hidroxiclorochina) are beneficii cu adevărat substanțiale în reducerea riscului de spitalizare sau de mortalitate”, a spus Risch.

Profesorul i-a acuzat pe cei ce se opun HCQ că sunt „angajați într-o masivă campanie de dezinformare care se întinde de la guvern la presă, fie prin eliminarea acest mesaj, fie contracarându-l cu unul fals”.

Epidemiologul a recunoscut că nu cunoaște motivele exacte ale acestei campanii de dezinformare, dar a declarat:

„Este o situație absurdă care poate fi comparată cu 1984 (al lui Orwell), cu Ministerul Adevărului… și cu cineva care îngrădește ce pot spune oamenii cu privire la fapte reale. Este dincolo de orice imaginație.”

În realitate, „dovezile în favoarea beneficiilor HCQ la pacienții de mare risc tratați timpuriu ambulatoriu sunt mai solide decât tot ce am studiat în viața mea”, a spus Risch.

Epidemiologul a adăugat că majoritatea oamenilor de știință care lucrează pentru guvern, ca și instituțiile lor, „citează studii despre pacienți spitalizați sau citează studii despre pacienți cu risc scăzut. Aceștia sunt persoane sub 60 de ani, fără boli cronice etc. Persoane care vor supraviețui virusului prin eforturile propriului organism, aproape fără nici un tratament.”

Pe de altă parte, Risch și alți oameni de știință asemenea lui subliniază beneficiile utilizării hidroxiclorochinei la persoanele vârstnice și la cele cu boli cronice, care prezintă un risc înalt de a contracta COVID-19 și de a avea o progresie mai severă a bolii.

Profesorul de la Yale a explicat că nu a fost contactat niciodată de doctorul Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase (NIAID) și un membru cheie al echipei de reacție la coronavirus formate la nivelul Casei Albe, pentru a discuta în privința opiniilor divergente pe această temă.

Risch a recunoscut că la unii pacienți cărora li se administrează HCQ pot apărea reacții adverse, dar acestea nu sunt periculoase.

„Medicația în sine – poate la 10% dintre oamenii normali – poate modifica ritmul contracțiilor musculare ale inimii, numit ritmul cardiac. Aceste modificări au doar valoare statistică. Cu alte cuvinte, dacă îl măsori pe electrocardiogramă poți vedea că practic nu prezintă riscuri la aproape nimeni dintre cei care îl manifestă.”

Risch a mai spus că Administrația pentru Alimentație și Medicamente a Statelor Unite (FDA) „este o organizație foarte ciudată, care nu are obiceiul de a lua decizii bazate pe știință și raționale în ce privește aprobările pe care le dă”.

Potrivit profesorului, acest comportament a început în 1987, când FDA nu a aprobat crearea de directive oficiale pe care medicii să le aibă în vedere pentru a utiliza un anumit antibiotic pentru a împiedica persoanele seropozitive să contracteze un tip specific de pneumonie.

La vremea respectivă, Anthony Fauci, aflat în fruntea NIAID din 1984, a jucat un rol determinant.

În 1987, Fauci declara că dorea „dovezi ale unor teste aleatoare, efectuate în orb”, acesta fiind ceea ce el numea „standardul de aur” al său, spune Risch.

„În doi ani, 17.000 de persoane cu SIDA au murit din cauza insistenței doctorului Fauci de a nu permite nici măcar o declarație în sprijinul folosirii” unui antibiotic.

„Acum, doctorul Fauci neagă orice dovadă a existenței vreunui beneficiu”, spune Risch, „iar acest lucru a influențat FDA. FDA s-a bazat pe dr. Fauci și pe grupurile de consilieri ale institutului său pentru a face o declarație oficială afirmând că nu există nici un beneficiu al utilizării hidroxiclorochinei ambulatoriu. Iar acest lucru este contrar realității.”

„Este scandalos”, a conchis profesorul de la Yale. „Oamenii trebuie să le scrie sau să-i sune pe congresmenii și senatorii lor și să se plângă că nu așa ar trebui să funcționeze lucrurile.”

„O birocrație care, împreună cu alte forțe, îi determină să ia decizii care nu se bazează pe știință – îi ucide pe americani.”

În iulie, Sten H. Vermund, decanul Școlii de Sănătate Publică de la Yale, i-a luată apărarea lui Risch față de criticile că opinia sa nu corespunde opiniei dominante.

„Am apărat menținerea unui discurs academic deschis, inclusiv ceea ce unii ar putea considera ca voci impopulare. Tradiția lumii universitare este ca profesorii să poată efectua cercetări, să le studiile și să își prezinte concluziile.”

Deși Risch nu a declarat acest lucru, alți susținători ai beneficiilor HCQ au afirmat că opoziția aproape isterică a unei părți a lumii medicale față de utilizarea acesteia este cauzată de o complicitate cu industria Farma.

Într-adevăr, folosirea HCQ, un medicament generic, foarte ieftin, ușor de găsit și care se eliberează fără precripție, ar boicota vânzarea altor medicamente mai scumpe la o scară largă, ceea ce ar produce pagube imense giganților farmaceutici.