Joi, 23 iunie 2016, poate fi considerată o zi istorică pentru mandatul lui Klaus Iohannis, din care mai e puţin şi se fac deja doi ani.

Joi, 23 iunie 2016, Departamentul Comunicare Publică de la Cotroceni a dat publicităţii un Comunicat din care citez: „Informaţiile prezentate în acest material de presă nu corespund realităţii. Utilizarea în spaţiul public a temei situaţiei cetăţeanului român răpit în Burkina Faso pentru alimentarea unor speculaţii de tip politic este iresponsabilă şi inadmisibilă, putînd afecta grav eficienţa demersurilor Celulei de criză interinstituţionale care gestionează, sub coordonarea Ministerului Afacerilor Externe şi Serviciului de Informaţii Externe, acest dosar sensibil”.

„Cotidianul central” invocat în text e ziarul Evenimentul zilei. În numărul de joi, 23 iunie 2016, ziarul a publicat informaţia potrivit căreia din cauza conflictului dintre Klaus Iohannis şi Mihai Răzvan Ungureanu, românul răpit în Burkina Faso n-a putut fi eliberat.

Caracterul de zi istorică e dat zilei de joi, 23 iunie 2016 tocmai de acest Comunicat:

E pentru prima dată în mandatul de tîrîş-grăbiş al lui Klaus Iohannis cînd românii află că la Cotroceni există, plătit de la Buget, un Departament de Comunicare Publică. E pentru prima dată de la răpirea românului cînd românii aud de o aşa-zisă Celulă de criză instituţională alcătuită pentru soluţionarea problemei. Deşi în ultimul an s-a scris şi s-a zis pe rupte despre răpirea românului, nici o Autoritate, nici măcar Celula de criză, n-a dat vreun semn c-ar durea-o în altă parte decît în cot sau în fund de soarta românului. Nu ştiu dacă ştirea dată de Evenimentul zilei e exactă sau nu. Ştiu însă că reacţii furibunde, de-a dreptul isterice, la materiale apărute în presă am mai întîlnit doar pe vremea Preşedinţiei lui Ion Iliescu. Despre Klaus Iohannis s-au publicat în ultimul an numeroase informaţii mai mult sau mai puţin corecte. Unele de o gravitate ieşită din comun. La nici una Preşedinţia n-a reacţionat. Nu printr-un Comunicat, dar nici măcar printr-un telefon dat de aşa-zisul Departament de Comunicare Publică. Nota de isterie şi nota de noutate în materie de reacţie la cele scrise în presă cer o explicaţie. Şi explicaţia nu poate fi alta decît aceea că preşedintele Klaus Iohannis, altfel mai indiferent decît un dîmb la ce scrie presa despre el, ş-a ieşit din minţi la apariţia acestei ştiri. Numai o ieşire din minţi ar putea explica reacţia disproporționată la un material care, aşa cum am mai zis mai sus, chiar neadevărat fiind, nu-l coboară pe Klaus Iohannis în sondaje nici măcar cu o sutime. Repet, au fost informaţii, mai mult sau mai puţin adevărate publicate de presă despre Klaus Iohannis (de la învîrtelile cu casa de la Sibiu pînă la escrocheria cu zecile de mii de euro luate de pe o carte scrisă de alţii), cu un evident potenţial de lovitură politică şi, cu toate acestea, Klaus Iohannis n-a scos nici măcar un Mac din binecunoscutul Mac-Mac. Ieşirea din minţi a avut loc nu din cauza materialului, ci din cauza celui suspectat de Klaus Iohannis de a fi în spatele Informaţiei: Mihai Răzvan Ungureanu.

Din cîte s-a observat, de un timp în presă apar informaţii referitoare la conflictul dintre Klaus Iohannis şi MRU. Cel despre faptul că Klaus Iohannis i-a cerut lui MRU demisia au fost publicate pînă acum fără a fi dezminţite de vreuna dintre cele două părţi.

Conflictul dintre cei doi a izbucnit sub semnul a ceea ce am putea numi Sindromul paltonului la Klaus Iohannis. Din cîte ne amintim, cu un an în urmă, pe aeroportul din Paris, Klaus Iohannis a făcut o criză de nervi, pentru că aghiotantul nu i-a ţinut paltonul. Omul superior, cînd e şef, evită pe cît posibil astfel de Crize de nervi în public faţă de şoferi, aghiotanţi, secretari, femei de serviciu, faţă de subordonaţi, în general. Klaus Iohannis e însă un ins mărunt. Şi ca orice ins mărunt transformă un fleac într-un atentat la postura sa de Șef.

Conflictul cu MRU a izbucnit tocmai de la un asemenea fleac: Nişte bănuieli stupide ale lui Klaus Iohannis că MRU ar fi în spatele nu ştiu cărui material apărut în nu ştiu ce ziar. Suferind de Sindromul paltonului de la Paris, Klaus Iohannis i-a cerut lui MRU demisia. Şi cum, spre deosebire de George Maior, MRU nu s-a grăbit să şi-o dea, lui Klaus Iohannis i s-a pus pata pe şeful SIE. La fel cum s-a întîmplat cu Victor Ponta, cu Gabriel Oprea, cu Liviu Dragnea, cu Cătălin Predoiu. Şi cînd i se pune pata pe cineva, Klaus Iohannis îşi face un scop al vieţii din a-l pedepsi pe respectivul.

Sistemul ştie asta. Sistemul ştie că, spre deosebire de Traian Băsescu, spre deosebire chiar de toţi preşedinţii, Klaus Iohannis nu poate fi convins să renunţe la răzbunare pe cel care l-a ofensat nici dacă i se arată că pune în pericol stabilitatea ţării.

Și lui Traian Băsescu i se punea pata pe cineva. Cei din Sistem reușeau să-l convingă că a fost doar o suspiciune neîntemeiată sau pînă la urmă că ar fi riscant să se încerce o pedepsire a respectivului. Klaus Iohannis nu poate fi convins. Cei care au avut de a face cu el susțin că în astfel de situații stă și tace ca un bolovan care se uită la tine fără să te vadă de fapt. Poți convinge un bolovan?

Ca să se răzbune pe Victor Ponta pentru că acesta l-a acuzat de complicitate cu o firmă austriacă, Klaus Iohannis a dat ţara peste cap prin demisia lui Victor Ponta. Dacă Victor Ponta rămînea premier, PNL zburda la Localele din iunie. PNL a fost sacrificat însă pentru că Klaus Iohannis îşi ieşea din minţi numai cînd auzea de Victor Ponta.

E lesne de observat că materialele apărute în presă despre conflictul dintre Klaus Iohannis şi MRU îi servesc lui MRU. Cîtă vreme conflictul era în culise, Klaus Iohannis putea acţiona în secret prin slugile sale din Sistem. Acum e mai greu. De aceea, Klaus Iohannis îl bănuie pe MRU ca fiind în spatele materialelor care au făcut şi fac public conflictul. Şi asta îl scoate din minţi. Atît de tare încît pentru a-l demite pe MRU a ordonat celor de la PNL să se sinucidă: Altfel spus să se alieze cu UNPR pentru a face majoritatea cerută de demiterea lui MRU.