Disputele sunt normale, indiferent cât durează dragostea.

Să te cerţi eficient cu partenerul de viaţă este o artă. Psihologii, site-urile de profil, prietenii bine intenţionaţi şi bunicile trecute prin viaţă sunt adevărate enciclopedii când e vorba de gestionarea conflictelor. Adevărata provocare este însă în găsirea acelei reţete care să transforme con flictele ine rente în simple picanterii.

Iar atunci când în spatele certurilor stau motive grave, este nevoie de un efort uriaş pentru ca inteligenţa şi înţelepciunea fiecăruia să decidă cum şi dacă ele mai pot fi soluţionate.

„Ne certăm să ne răcorim”

Cosmina are 35 de ani şi se află în al şaselea an de căsnicie. Conflictele cu soţul ei se rezumă la „nu ai spălat vasele”, „nu ai dat mâncare peştilor”, „nu ai scos copilul în parc”. „Culmea este că de câte ori am avut probleme serioase le-am gestionat cu responsabilitate. Însă când e vorba de mărunţişuri, ne certăm ca doi nebuni”, spune Cosmina. La începutul relaţiei, conflictele lor aveau loc doar de dragul împăcării. „Acum, cred că ne certăm pur şi simplu să eliminăm stresul zilnic. Parcă ne răcorim. Apoi ne cerem iertare şi mergem mai departe”.

Există situaţii când o ceartă duce la rezolvarea unei probleme şi la detensionarea unor momente încărcate din viaţa familiei. „Aceste situaţii ţin de normalitate”, precizează psihologul Maria Oprea. „Însă atunci când cearta devine principalul mod de comunicare, când cei doi nu au o viaţă împreună, ci vieţi paralele, când nu mai există un interes pentru binele comun înseamnă că acel cuplu a luat-o deja pe panta descendentă”, adaugă psihologul.

În limitele bunului-simţ

Chiar şi în situaţiile extreme, cu un efort comun şi chiar ajutor de specialitate, lucrurile pot reveni la normal. „Este nevoie ca amândoi să înveţe să se controleze, să înţeleagă cât rău îşi fac reciproc şi să îşi stabilească priorităţile”, sfătuieşte psihologul.

Un conflict se gestionează prin eforturi comune. Aceasta este concluzia la care a ajuns Teodor după zece ani de relaţie. „Dacă eu o las pe ea în plata ei atunci când ceva nu e în regulă şi dacă ea mă ignoră când simte acelaşi lucru doar pentru că ştie că răbufnesc, nu este bine. Trebuie să ne certăm, să negociem, să nu lăsăm lucrurile să se rezolve de la sine. Este şi cearta un mod de a arăta că îţi pasă”.

Şi psihologii spun că a ignora partenerul atunci când îl vedem irascibil doar pentru a nu isca un conflict nu este întotdeauna o soluţie. „Când situaţia este tensionată, unul dintre ei trebuie să dea la spate armele de luptă şi să nu ia situaţia personal. Cel mai important este să nu lăsăm lucurile nelămurite, să nu lăsăm incertitudinea să creeze frustrări”, explică Maria Oprea.

Să tragem la acelaşi jug

Orice conflict se poate rezolva dacă cei doi acţionează spre binele cuplului, nu spre binele personal, este concluzia la care a ajuns Cosmina după o ceartă zdravănă: „Ne-am certat, soţul meu a ieşit pe uşă şi nu s-a întors decât a doua zi dimineaţa. Niciodată nu reacţionase aşa. A fost cumplit, însă în noaptea aceea am realizat cât este de importantă familia noastră, cât de fragilă poate fi o relaţie bine sudată şi care îmi sunt priorităţile. De atunci, e regulă să nu mai mergem la culcare certaţi”.