EXCLUSIV EVZ. În noianul de golănie din Liga I la fotbal, unde antrenorii înjură între ei şi sar la gâtul arbitrilor, există un tehnician cu mult bun-simţ: Cristi Pustai.

Provincia a preluat cu autoritate puterea în Liga I, detronând prin competenţă şi seriozitate forţele tradiţionale ale Capitalei, unde zbuciumul cotidian a pus pe butuci nume cu tradiţie din fotbalul românesc, asigurându-le un prezent decadent unor forţe precum Steaua şi Dinamo.

Despre Liga I se ştie că a devenit de multă vreme cea mai mare "devoratoare" de antrenori com petiţie sportivă din lume. Punctele de referinţă în tagma tehnicienilor sunt puţine, iar unul este Cristi Pustai, un personaj pentru care apelativul "profesor" nu are conotaţii ironice, precum în cazul altora, ci descrie o realitate. Pustai a avut puterea să-şi schimbe meseria, abandonând fotbalul, dar a avut priceperea să revină în lumea care i-a fermecat tinereţea.

Însă astrele nu s-au aliniat de la început în favoarea lui Pustai. Actualul antrenor de la Gaz Metan a renunţat scârbit la fotbal, pentru a se dărui matematicii, activând ca profesor de liceu în Mediaş. A revenit pe nepusă masă în circuitul fotbalistic, la început ca ofiţer de presă, apoi ca director sportiv şi ca antrenor la una dintre grupele de juniori pentru ca, într-un final, să i se pună la gât şi "medalia" de "principal".

EVZ a stat de vorbă cu tipul acela blând de pe banca echipei Gaz Metan Mediaş şi i-a aflat secretele. Fost fotbalist mediocru, Pustai (45 de ani) este în acest moment cel mai longeviv dintre antrenorii care activează acum în prima ligă, preluând gruparea din Mediaş în martie 2007.

Venit parcă de nicăieri în tagma tehnicienilor, o lume cu circuit închis în care importante sunt nu neapărat cunoştinţele tehnico-tactice, ci mai degrabă relaţiile fără de care nu poţi răzbi. În dialogul cu Cristi Pustai, EVZ a descoperit un antrenor care se poartă modern şi este oarecum atipic pentru Liga I.

IDEILE LUI PUSTAI

"Este important să ştii când trebuie să te întorci cu spa tele în re laţia cu fot baliştii. Există o vorbă: «Cu cât eşti mai orb, cu atât lumea o vezi mai bine!»."

"Nu ştiu dacă mă credeţi, dar n-am înjurat niciodată pe cineva! Nu înjur deloc. «Defect» de creştere! Şapte ani de-acasă! Pe părinţii mei nu i-am auzit niciodată înjurând."

MĂRTURISIRE

"Am luat-o de la zero şi în viaţa privată. Am divorţat la 34 de ani!"

EVZ: Domnule Pustai, reprezentaţi antrenorul cu cea mai mare ascensiune din lumea tehnicienilor, dacă luăm în calcul ultimii ani. Dintr-un necunoscut aţi ajuns un nume important. Ce-aţi făcut în ultimii 10 ani? Cristi Pustai: Ultima oară am fost fotbalist la Chimica Târnăveni, în Divizia B. Am fost o perioadă antrenor-jucător, mai întâi ca "secund", apoi ca "principal". Am retrogradat cu echipa, iar ceea ce s-a întâmplat atunci m-a dezamăgit. În 2000 am renunţat de tot la lumea fotbalului. Am decis să-mi schimb meseria. Mi-am luat atestatele necesare şi am devenit profesor de matematică. Erau zile în care aveam şi câte patru serii de elevi la meditaţii: de clasa a IX-a, de clasa a XII-a… A trebuit să mă descurc.

În 2003, cei de la Gaz Metan Mediaş m-au chemat la club. Am activat la început ca ofiţer de presă. Apoi, pe vremea lui Neluţu Sabău, am fost director sportiv, al doilea după preşedinte. În 2005 s-a ratat promovarea în prima ligă, cu Sabău la echipă, apoi am preluat o grupă de copii, cea în care era şi fiul meu. Am urcat, am coborât... Apoi am revenit la prima echipă, ca antrenor principal. Am luat echipa pe locul 15, cu "minus 8" la adevăr, şi am salvat-o de la retrogradare, aducând-o pe 0 la "adevăr". Se ratase promovarea cu Neluţu Sabău, în 2007.

Atunci am venit eu la echipă, mai exact pe 10 martie 2007. În retur eram şi profesor la liceu, dar pregăteam, în paralel, echipa! N-am lipsit de la niciun antrenament, şi nici de la orele de curs. Revenind la activitatea de jucător, am evoluat 17 ani în B, dar n-am niciun minut în A sau în C. Din 1984 până în 2000 am dat vreo 150 de goluri. Am avut oferte de transfer, dar să spunem că nu m-am urcat la timp în tren.

Aţi trecut prin toate stadiile în fotbal. În viaţa de familie cum v-a mers? Şi acolo a trebuit să mă adaptez. Am luat-o şi aici de la zero. În 2001, la 34 de ani, am divorţat de femeia cu care am un băiat. Actuala mea soţie este filoloagă, lucrează ca bibliotecară în Mediaş. Ea este pe latura umanistă, iar eu sunt pe cea reală. Nici nu ştia că am jucat fotbal când am cunoscut-o.

Cea mai mare victorie ca antrennor rămâne cea cu Steaua, din tur? Da, prin prisma faptului că a fost obţinută în Ghencea. Dar vă reamintesc punctul luat celor de la CFR Cluj, iar acum două sezoane am fost singura echipă în faţa căreia a pierdut campioana Unirea Urziceni în deplasare, în retur, în sezonul în care a luat titlul.

Ce fel de antrenor sunteţi? În Liga I există încă "profesori" din "garda veche", a tehnicienilor cu palma grea şi înjurătura grosolană. Aţi bătut vreodată un jucător? Să vă spun ceva. Nu ştiu dacă mă credeţi, dar n-am înjurat niciodată pe cineva! Nu înjur deloc. "Defect" de creştere! Şapte ani de-acasă. Pe părinţii mei nu i-am auzit niciodată înjurând. Cu jucătorii am o relaţie normală, bazată pe respect. Sancţiunile pentru jucători sunt normale. Avem regulament de ordine interioară. Cine greşeşte, acela plăteşte. Căpitanul de echipă, Todea, adună banii de pe urma amenzilor. Banii îi folosim să ieşim în oraş, la o pizza. Dar la Mediaş nu se bea, nu se consumă alcool! Sita a cernut la echipă şi au rămas doar jucători-model. Nu sunt cancanuri, precum la alte formaţii. Le interzic jucătorilor să stea pe internet noaptea. La ora 22.00 le iau laptopurile.

PORTRET

Tehnicianul de la revelaţia Gaz Metan Mediaş nu este deranjat atunci când elevii săi îl tutuiesc. "Principalul" ardelenilor adoră poezia lui Adrian Păunescu şi ascultă muzică folk

Vă consideraţi un antrenor de provincie sau vă simţiţi în stare să pregătiţi inclusiv o formaţie mare, eventual din Capitală? Nu am complexul antrenorului de provincie. Nu-mi este frică de nimic. Vara trecută am avut oferte să plec, dar prima opţiune a fost Gaz Metan.

După ce aţi învins Steaua, Gigi Becali a spus că v-ar lua la echipă. Aţi luat-o ca pe o "aroganţă" sau vă vedeţi antrenând în Ghencea? Nu ştiu ce voi face din vară. Prima oară voi discuta cu Gaz Metan Mediaş, apoi voi vedea ceea ce voi face. Ce este sigur e faptul că mă pregătesc cât pot de bine pentru meseria asta.

Ca să fii un bun antrenor, trebuie să fi fost şi un bun fotbalist? Asta în condiţiile în care tagma antrenorilor este condusă în lume de un fost traducător, Jose Mourinho… Să fi fost un bun jucător te ajută într-o primă fază, ca să stăpâneşti vestiarul. Dar priorităţile se schimbă. Acum 20 de ani nu trebuia să fii un bun informatician, ca acum. Meseria va solicita calităţi noi, în viitorul apropiat. Trebuie să fii un bun tactician, dar şi un bun psiholog.

Ce i-aţi spune lui Messi, dacă aţi fi antrenorul lui? Nu ştiu ce i-aş spune, însă sigur şi Messi trebuie să primească indicaţii. Fotbalul nu este un sport individual. Messi nu este de capul lui pe teren.

Ultimul telefon înainte de meci îl dă soţiei

La Mediaş sună telefonul pe bancă, pentru a primi indicaţii? N-are cum. În ziua meciului, la ora 9.00, îmi sun soţia, apoi îmi inchid telefonul. Şi le recomand şi jucătorilor mei să facă la fel în ziua jocurilor.

Ce reacţie are Dudiţă (n.r. - fotbalist la Mediaş), când îi vorbiţi despre "emergency ball"? Dudiţă e băiat bun! Să ştiţi că se antrenează şi ultima minge! Reuşita acelei faze depinde de maturitatea echipei, de pros peţi mea ei în acele momente. Noi, cei de la Mediaş, avem responsabilitate faţă de joc. La meciul cu Steaua, din Ghencea, n-am tras de timp pentru a ne atinge scopul. Doctorul n-a intrat o secundă pe teren, n-au fost trageri de timp.

Cum vă strigă jucătorii? "Mister" sau "domn profesor"? Şi "domn profesor", şi Cristi Pustai. Străinii din lot îmi spun chiar Cristi. Nu mă pot supăra când îmi spune astfel un sârb sau un gruzin. Important este să simt că mă respectă.

Ce faceţi în timpul liber? Îl petrec cu familia. Am un băiat, Chris, despre care v-am spus mai devreme, are 17 ani, şi o fată, Maia Hiperborea, născută pe 26 mai 2006. Doctoriţa de la spital mi-a spus că, de 20 de ani de când lucrează acolo, n-a mai auzit un astfel de nume. Sunt un fan al poeziei lui Adrian Păunescu. Ascult muzică folk.

IERARHIA LUI PUSTAI

"Pentru minte, Mircea Lucescu este numărul 1"

Ca jucător n-aţi evoluat niciodată pe prima scenă. Ca antrenor vă consideraţi tot unul "de provincie"? Nu îmi este frică de nimic! Nu am complexe. N-am de ce. Am avut urcuşuri şi suişuri în viaţă şi în carieră. N-o să rămân pe viaţă la Mediaş. E posibil să faci faţă în altă parte, dar este posibil şi să dai greş.

Fiind atât de respectuos, înseamnă că arbitrii au viaţă frumoasă cu dumneavoastră... Mă mai enervez şi eu. Îl mai fac pe câte unul "nesimţit", dar nimic în plus. Apoi mă duc să-i cer scuze. De ce să protestez la adresa arbitrilor? Schimb cu ceva decizia lui din teren, rezultatul final?

Păreţi un tip calm, nu înjuraţi, nu sunteţi agresiv fizic, dar cum faceţi când sunteţi nervos? În plus, de obicei, băieţii buni sunt cam luaţi de fraieri… Nu prea sunt eu băiatul ăla bun, stai liniştit! Aşa este, dar să ştii că, atunci când ridic tonul, nu se aude zumzet în vestiar! Nu mi se întoarce vorba. Eu mă enervez însă astfel. Cum fac atunci când îmi ies din minţi? Merg mai apăsat (râde).

Ce modele aveţi ca antrenor? Degeaba încerci să copiezi un sistem sau altul, să înveţi pe de rost cum joacă Barcelona, trebuie să te adaptezi la ce jucători ai în lot. Totuşi, este bună şi şcoala. Un elev bun de liceu poate preda matematica, dar după ce face facultatea, este şi mai bun, vede alt fel lucrurile. Sunt mulţi antrenori valoroşi, de la care ai ce să înveţi. Pentru mine, numărul 1 este Mircea Lucescu! După el urmează o pauză, apoi restul antrenorilor români. Nu vreau să-i supăr cu asta pe Emeric Ienei, Anghel Iordănescu şi pe alţii ca ei, dar aceasta este părerea mea. Dacă ar scoate cărţi mai multe Lucescu, i le-aş citi pe toate. Ducem lipsă de material didactic din partea antrenorilor noştri de valoare, mă refer la literatură de specialitate. Dintre toţi, Cornel Dinu scrie cel mai mult.

"După Mircea Lucescu urmează o pauză, apoi restul antrenorilor români!", CRISTI PUSTAI, antrenor la Gaz Metan Mediaş