Urzeala „Russiagate” se întoarce împotriva autorilor. Se înmulțesc dovezile despre un plan al administrației Obama de a-l împiedica pe Trump să ajungă la Casa Albă.
Presa „mainstream”, care și-a făcut din sabotarea lui Trump unicul scop al existenței sale, s-a grăbit să afirme că raportul dat publicității luni de Inspectorul General din Departamentul american de Justiție, Michael Horowitz, spulberă definitiv toate „teoriile conspirației” despre acțiunea serviciilor secrete de a bloca venirea la Casa Albă a actualului președinte.
Documentul, comentează de pildă New York Times, „ridiculizează acuzațiile președintelui Trump că foștii conducători ai FBI au participat la o conspirație politică pentru a-l sabota”.
Nimic mai fals: principala dezvăluire a raportului Horowitz este că FBI a mințit Justiția în legătură cu credibilitatea lui Christopher Steele. Or, declarațiile fostului spion britanic au fost principalul argument pe baza căruia Biroul a solicitat instanței (și a obținut!) ascultarea și supravegherea unuia dintre membrii importanți ai echipei de campanie a lui Trump în toamna lui 2016, cu câteva luni înainte de alegeri.
Justificarea FBI de a solicita urmărirea lui Carter Page s-a „bazat pe omisiuni importante și pe informații nereale în solicitarea inițială și în cele următoare pentru un mandat FISA ”, arată raportul.
FISA, sau Foreign Intelligence Surveillance Act, este legea federală care stabilește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca justiția să elibereze un mandat de supraveghere pentru o persoană suspectată de spionaj.
Solicitând mandatul, echipa de investigații a FBI (botezată „Crossfire Hurricane”), s-a bazat în întregime pe informațiile oferite de Steele, fost spion britanic și autor al dosarului finanțat de conducerea Partidului Democrat despre presupusa complicitate dintre Trump și Rusia.
Dosarul lui Steele afirma printre altele că Page era un intermediar între șeful de campanie al lui Trump, Paul Manafort, și regimul rus, și că Page avusese întâlniri secrete cu oficiali ruși la Moscova pentru a obține de la ei informații compromițătoare despre Hillary Clinton.
Nici unul dintre aceste elemente nu era adevărat și totuși FBI – știind aceasta – le-a susținut în instanță pentru a obține punerea sub urmărirea a lui Carter Page.
Uriașa minciună pe care s-a construt complotul
FBI știa că „nu este adevărată” inclusiv cea mai gravă informație din dosarul lui Steele, anume că fostul avocat al lui Trump, Michael Cohen, s-ar fi deplasat la Praga în august 2016 pentru a plăti niște hackeri ruși să spargă computerele Democraților.
Mai mult, Steele recunoștea în fața ofițerilor FBI, la începutul lui 2017, că acuzația cea mai picantă din dosarul său – că Kremlinul ar deține un film compromițător cu Trump și prostituate rusoaice, într-un hotel din Moscova – se bazează pe „zvonuri și speculații”.
În dosarul său, Steele cita surse care afirmau că, în iulie 2016, Page se întâlnise cu doi apropiați ai lui Putin, Igor Secin și Igor Diveikin. Page ar fi discutat cu Secin despre relaxarea sancțiunilor asupra Rusiei în schimbul unei participații la viitoarea vânzare a gigantului petrolier Rosneft, al cărui director era. Potrivit lui Steele, Page ar fi discutat cu Diveikin despre materiale compromițătoare atât în legătură cu Clinton cât și cu Trump.
Page a negat vehement întâlnirea cu Secin și Diveikin. Raportul lui Horowitz afirmă și el că membrii echipei de anchetă nu au putut dovedi întâlnirea. Mai mult, ei au văzut SMS-urile primite de Steele de la sursa sa despre presupusa întâlnire Page-Secin și au constatat că în ele nu se pomenea nimic despre vreo mită.
Altfel zis, Page – și prin el toată echipa de campanie a lui Trump – au fost spionați de administrația Obama pentru că FBI a mințit în legătură cu credibilitatea lui Steele.
Un informator „fanfaron”
De notat, este că Steele era plătit ca informator al FBI din 2013, deși el a negat acest lucru. Suma totală primită de la FBI este de 95.000 de dolari. La fiecare plată, el semna nota informativă cu numele conspirativ.
În plus, FBI a ascuns instanței opiniile negative ale unor apropiați ai lui Steele despre acesta sau sursele sale. Astfel, Steele ar fi fost „lipsit de simțul realității” și „cu judecată precară”. Iar o sursă primară a lui Steele ar fi fost „fanfaron”, care „cosmetiza” informațiile.
Raportul Horowitz citează mai mulți agenți FBI care s-au întâlnit cu Steele înainte de alegerile din 2016 și care erau convinși că acesta mințea Biroul despre contactele sale cu presa. „Clar, nu era cinstit cu noi”, a declarat un agent care s-a întâlnit cu Steele la Roma pe 3 octombrie 2016.
FBI a ascuns și informațiile favorabile legate de Carter Page, cum ar fi faptul că acesta era un „contact operațional” al CIA de cinci ani. Sau că un angajat CIA îi informase pe agenții FBI în august 2016 că Page primise o „evaluare pozitivă”, după ce oferise informații valoroase despre un agent al serviciilor ruse cu care intrase în contact.