Amenințările de securitate generate de războiul din Ucraina și nevoia regândirii spațiul european din perspectiva noilor realități geopolitice și geoeconomice, fac din alegerile din acest an un exercițiu cu o miză uriașă pentru viitorul nostru comun.

Miza comasării alegerilor. Pentru prima dată după foarte mulți ani, mizele interne ale alegerilor se suprapun și vin în continuarea celor comunitare, ridicând în atenție o problemă principială – cea a viitorului Europei și a statelor europene luate în parte.

Cum va arăta acest viitor depinde în mare măsură de rezultatele votului din 9 iunie, în urma căruia se va defini nu doar componența Parlamentului European, dar și ponderea fiecărei familii politice în parte.

Va fi acest nou Legislativ european unul axat pe construcție și pe unitate europeană? Sau va fi un Parlament în care populiștii și radicalii vor încerca să facă ce știu mai bine, respectiv să forțeze mișcările centrifuge?

Sunt întrebări legitime, pe care trebuie să ni le punem ca țară aflată la frontiera de est a UE și direct interesată de stabilitatea și securitatea spațiului european. Iar clasa politică, în general, și partidele mainstream, în special, sunt obligate să dea aici un răspuns tranșant și să asume poziții cât se poate de responsabile.

Comasarea alegerilor și fondurile europene

România a fost beneficiara netă a aderării la Uniunea Europeană. Țara noastră a primit în cei 17 ani de prezență în UE peste 90,8 miliarde de euro și a contribuit cu doar 29,2 miliarde euro. O bună parte din aceste sume au mers pentru dezvoltarea agriculturii, construcția de infrastructură, modernizarea și dotarea instituțiilor etc. România a crescut și s-a dezvoltat din aceste fonduri în contexte faste și a reușit să treacă mai bine peste momentele dificile.

Alocarea acestor fonduri pentru România a fost posibilă și datorită ponderii de europarlamentari pe care țara noastră o are la nivelul Parlamentului European. Practic, având un număr important de europarlamentari atât în PPE, cel mai mare grup politic din Parlamentul European, cât și în cel al Socialiștilor, țara noastră a putut să negocieze mai bine alocarea fondurilor europene.

Privite din această perspectivă, comasarea alegerilor capătă cu totul alte sensuri decât cele proiectate în aceste zile.

O miză uriașă

Vorbim nu atât despre un joc și un aranjament al partidelor de Coaliție, așa cum s-a lăsat să se înțeleagă, ci de o miză mult mai mare pentru noi toți – accesul la fondurile de dezvoltare pentru următorii ani.

Iată de ce, comasarea alegerilor trebuie abordată cu toată seriozitatea de partidele din Coaliția de guvernare. Dacă vor binele țării, PSD și PNL ar trebui să îmbrățișeze această soluție, nu să o folosească pentru a se ataca reciproc.

Dacă nu vor reuși să ajungă la un compromis, riscul cel mare este ca forțele extremiste și radicale să fie reprezentate mai bine în Parlamentul European. Iar acest lucru va avea, automat, drept consecință un singur lucru: slăbirea UE în general și reducerea fondurilor de dezvoltare pentru România, în particular.