Deosebirea dintre SRI-ul condus de Virgul Măgureanu și SRI-ul de azi este că „în lipsa unui director autentic”, anumite segmente din instituție „și-au luat-o în cap, au început să acționeze pe cont propriu, aservindu-se direct intereselor politice și meschine unui individ ca Băsescu, de exemplu”, este de părere lt. col (r) Nicolae Ulieriu. „Armata a tras în noi la Revoluție”, spune fostul purtător de cuvånt al SRI, iar când vine vorba de aducerea minerilor în București e categoric – „(...) implicarea SRI, în iunie ’90, a fost strict informativă”. Publicăm, în ediția de astăzi, prima parte a interviului.

- Ileana Ilie Ungureanu: Democrația românească are nevoie de adevăr precum de oxigen. SRIul vrea abia acum să facă lumină în cazul revoltei muncitorilor brașoveni din ’87. Multe și exasperante tergiversări am avut și în cazul dosarelor Mineriadei şi Revoluţiei. Explicația?

- Lt. col (r) Nicolae Ulieriu: Merg cu cercetarea până într-un anumit punct și dau de faptul că de la punctul ăla mai departe sunt implicate niște state străine. Și acolo se opresc. Mișcările astea sunt mult mai complexe decât par ele la suprafață. Eu nu vreau să neg, prin ceea ce voi spune, autenticitatea participanților la aceste mișcări. Oamenii aceia chiar au crezut în dreptatea lor, au fost revoltați. Dar dincolo de asta, în spatele lor, fără să se știe, au fost și forțe externe. De pildă, aici a acționat foarte intens KGB-ul, care nu se putea împăca cu ideea că, de fapt, în România nu există o opoziție categorică împotriva lui Ceaușescu. Și atunci tot timpul a încercat să creeze o anumită disidență, o anumită implicare, să accentueze niște lucruri. 

- Cum priviți - cu experiența de viață de acum - Revoluţia din decembrie ’89? 

- Acum se cam știe ce a fost. Revoluția a venit pe fondul unei nemulțumiri generale, care nu era doar de natură economică. De altfel, factorul economic a jucat un rol important și a servit drept pretext pentru schimbarea regimurilor comuniste, care a fost gândită în laboratoarele KGB-ului, de către Iuri Andropov. El l-a pregătit pe Gorbaciov, care a fost doar un interpret.

- Așadar, pe fondul declinului economic și al Uniunii Sovietice, Gorbaciov s-a înțeles cu Reagan să schimbe regimurile comuniste din Europa, să le dea o oarecare liberalizare, cu condiția ca aceste regimuri să rămână totuși în zona de influență a Uniunii Sovietice. Nimeni nu prevedea atunci căderea Uniunii Sovietice, care a fost de fapt o implozie, a căzut din interior, nu din exterior.

- Anul 1989 a început cu masa rotundă din Polonia, a continuat cu Revoluţia de Catifea din Cehia, cu mişcările revoluţionare din Ţările Baltice, Bulgaria şi Moldova, a culminat prin căderea Zidului Berlinului şi s-a sfârşit dramatic cu Revoluţia română.

- În toate celelalte țări, schimbarea s-a petrecut mai mult sau mai puțin lin, ca să spun așa. Singurul care s-a pus de-a curmezișul, fără să înțeleagănimic din ce se întâmplă în Europa, a fost Ceaușescu. Și atunci, la Malta, s-a luat hotărârea ca el să fie schimbat prin forță. Se preconiza o luptă internă între Armată, care, chipurile, era pentru libertate, și Securitate, care, chipurile, i-ar fi rămas aservită lui Ceaușescu, iar cifra pe care o estimau strategii din toamna lui 1989 era cam de 60.000 de morți, ceea ce i s-a și pus în cârcă lui Ceaușescu, în rechizitoriul care i s-a făcut la așa-zisul proces. 

- Dar Securitatea, care știa ce se petrece, l-a informat pe Ceaușescu că i se pregătește debarcarea.

- L-a informat prin persoana generalului Iulian Vlad, care nu a participat la lovitura de stat care s-a produs în 22 decembrie. În sensul că pe 16 decembrie, Iulian Vlad, ca șef al Departamentului Securității Statului (DSS), a dat un ordin ca toți purtătorii de armă din Securitate să depună armele, să nu meargă pe teren înarmați sub nicio formă. Misiunea lor a fost una strict informativă. Inclusiv grupul ăla de securiști trimiși la Timișoara, în frunte cu Filip Teodorescu, a avut doar misiuni informative, să vadă ce se întâmplă. Să informeze conducerea DSSului, care îl informa mai departe pe Ceaușescu.

- Și cine a pregătit lovitura de stat?

- Un grup de agenți sovietici, infiltrați în Armată. Securitatea nu avea tehnică de luptă atunci, Armata avea. Nu vorbesc de așa-zisele trupe de securitate care erau sub comanda unuia dintre frații Ceaușescu, aia e cu totul altceva. Că ăia or fi participat într- o formă sau alta, nu știu. Dar la București și în Timişoara, doar Armata a tras. Şi la Cluj la fel. S-a dorit mult această schimbare și au acţionat și grupe de agitatori, anume pregătiţi de către KGB, pe de o parte, şi de unguri, pe de altă parte. Securitatea maghiară era de fapt o secţie a KGB-ului, deci pregătirea lor s-a făcut tot cu ştiinţa şi sub conducerea sovieticilor. Şi ăia au venit şi au început să agite oamenii.

„Din câte știu eu, implicarea SRI, în iunie ’90, a fost strict informativă”

- SRI-ul nu s-a implicat și n-a acţionat în timpul fenomenului Piaţa Universităţii şi la Mineriadă? N-a avut nimic de-a face cu aducerea minerilor?

- Nimeni nu dorește să înțeleagă un lucru: Serviciile nu se pot implica direct, faptic, ele se pot implica informativ. Din câte știu eu, implicarea SRI, în iunie ’90, a fost strict informativă. SRI a avut de tras câțiva ani de zile pentru faptul că avocatul lui Ion Rațiu a ținut-o langa că cei doi ofițeri care i-au condus pe mineri la locuința lui Rațiu, pe care minerii au devalizat-o, au fost de la SRI. A fost nevoie să treacă doi-trei ani până când și conducerea Ministerului de Interne să accepte faptul că ăia doi erau de la unitatea lor de contrainformații, celebra „Doi și-un sfert”. Nu erau de la SRI și cu asta procesul s-a stins în ceea ce privește implicarea SRI-ului. Că acum se încearcă din nou o resuscitare a contribuției SRI-ului acolo, eu cred că este tot o manevră a Armatei, zis foarte generic.

- De ce credeți asta?

- Dacă urmărim cursul proceselor din ’90 încoace vedem că cei care au ordonat Armatei și trupelor speciale să tragă în mulțime - și la București, și la Cluj, și la Timișoara - nu au fost judecați și pedepsiți niciodată.Cine a făcut închisoare dintre marii șefi? Se pare că au fost trimiși la pușcărie câțiva comandanți de mâna a doua sau a treia, dar atât. Mă tot uit la televizor la acel procuror, Dan Voinea, cu figura aia parcă linsă cu slănină râncedă, care spune cum a încercat el să facă și să dreagă, și mă minunez. Păi ăsta a fost procurorul militar care de fiecare dată a deschis dosare doar ca să le închidă. A fost omul Armatei. El a apărat Armata prin procesele pe care le-a deschis și le-a închis. Nu a vrut să meargă la adevăr. Și să-l acuzi pe Măgureanu de genocid mi se pare o tâmpenie, o imbecilitate. 

- Cum ați intrat în SRI-ul condus de Virgil Măgureanu?

- Întâmplător aș putea să zic. Pe de altă parte, se zice că întâmplarea este o formă de manifestare a necesității. Unul din foștii mei colegi de facultate, care în ’64 s-a dus la Securitate și cu care am rămas în relații bune, a avut privilegiul să lucreze cu Iulian Vlad. Persoana respectivă a fost analist, nu a lucrat în operativ. Și când Iulian Vlad a fost numit șeful DSS-ului, l-a numit pe colegul meu șeful Formațiunii de analiză-sinteză din instituție. Ei traduceau pentru uz intern diverse cărți și documentare apărute în Occident pe teme de spionaj și contraspionaj. Ăsta, știindu-mi apetența pentru asemenea chestii, mă „alimenta” și pe mine, prin anii ’70-’80, cu astfel de cărți. Așa am ajuns să am lecturi consistente în domeniu. Și tot el, la sfârșitul lui martie ’90, mi-a propus să intru în SRI.

- Adică colegul dvs. a scăpat de închisoare, nu a avut soarta tuturor securiștilor?

- A fost arestat de Armată, ținut în cazarmă și când s-a înființat SRI-ul, Măgureanu l-a numit în aceeși funcție, de șef al Formațiunii de analiză-sinteză. M-a sunat și m-a chemat să vorbim. Avea dreptul la doi adjuncți, și s-a gândit la mine, mai ales că Măgureanu i-a zis să ia oameni noi, necompromiși.

- Dacă construcția noului serviciu de informaţii s-a făcut cu foști securiști, practic, Securitatea s-a transformat în SRI.

- 99% din angajații nou-înființatului SRI erau ofițeri ai fostei Securități. În toate serviciile de securitate din țările de democrație populară care au trecut la capitalism, acești oameni au făcut structura. Cu cine să lucrezi?

„Știu o groază de lucruri despre mulți”

- Cum vă priveau pe dvs., un „necompromis”, angajații din Securitate care, după 1989, au lucrat și în SRI?

- Vreo doi-trei ani am avut o curbă ascendentă în aprecierea lor. Și apoi descendentă.

- De ce?

- La vreo lună după ce am intrat în SRI, la începutul lui aprilie ’90, Măgureanu a venit la noi și a spus că vrea să i se organizeze o conferință de presă cu corespondenții străini prezenți în București. Erau vreo 900, care rămăseseră din decembrie pentru alegerile din 20 mai, să vadă cum se alege puterea. Și pentru că am lucrat în presă am fost desemnat să mă ocup de conferință. M-am gândit atunci la două lucruri: să selectez vreo 200 dintre ei, că atâția încăpeau în sala respectivă de la Marea Adunare Națională, și să facem o declarație de presă în care să spunem de ce s-a înființat SRI-ul și cu ce se deosebește de fosta Securitate.

- Așa ați ajuns ca din postul de ofițer analist să fiți numit purtător de cuvant” al SRI?

- Am făcut o declarație de două pagini jumătate în care spuneam că SRI este de fapt un serviciu de contrainformații, similar FBI-ului din SUA, nu CIAului, și ceea ce îl deosebește de fosta Securitate este că nu face poliție politică. Nu arestează oameni pentru orientările lor politice, religioase etc., nu mai urmărește grupări, ci doar indivizi care vând informații unor puteri străine. Atât. Conferința asta a fost un succes. Seara, Iliescu a văzut filmul conferinței și i-a zis lui Măgureanu dacă nu ar fi bine ca SRI-ul să țină legătura cu presa printr-un birou de presă condus de un purtător de cuvânt. Și am acceptat propunerea lui Măgureanu, cu care am avut o relație directă, fără interpuși.

- Revenind, căderea în ochii foștilor securiști când/de la ce a început?

- Câtă vreme lucrurile erau destul de clare în interiorul SRI-ului și eu le luam apărarea în emisiuni, interviuri, ei m-au privit foarte bine. De prin ’93- ’94, după ce s-au văzut bine înfipți în funcții, cu grade, cu salarii bune, eu îi contracaram, și având acces direct la Măgureanu mă mai pronunțam în diverse probleme. Iar în multe privințe el ținea cont și de părerile mele. Și ăștia au început să mă cam urască. Știu o groază de lucruri despre mulți, de-aia aveam și o anumiă siguranță. De la un moment încolo probabil că am început să-i deranjez pe unii.

„Anumite segmente din SRI au început să acționeze pe cont propriu”

Care credeți că este diferența dinte SRI-ul lui Virgil Măgureanu și SRI-ul de azi?

- Mi-e greu să răspund la întrebarea asta. În primul rând că răspunsul meu e subiectiv și parțial. Nu am legături propriu-zise cu actuala instituție, cred însă - din ce văd în presă și ce aud printre rezerviști - că în lipsa unui director autentic, cum a fost Virgil Măgureanu, anumite segmente din SRI și-au luat-o în cap, cum se spune. Au început să acționeze pe cont propriu, aservindu- se direct intereselor politice și meschine unui individ ca Băsescu, de exemplu. Asta ar fi deosebirea.

-De ceva vreme, asistăm la demarcarea unor intervenții abuzive DNA/SRI în Justiție. Intervenea SRI-ul în activitatea procurorilor și a instanțelor și pe vremea când lucrați dvs. în instituție?

- Dacă era cazul să dea informații care țineau de siguranța națională, da, dar nu ca să dea verdictele. Se făceau interceptări la nivel de 200-300 într-un an, nu de 260.000 de ascultări ca acum, o cifră pe care am auzit- o recent. Nici nu știu dacă tehnic e posibilă chestia asta.

În a doua parte a interviului acordat EVZ, Nicolae Ulieriu vorbește despre cum s-au îmbogăţit baronii locali din banul public, despre fenomenul Caritas, dar și despre ”cel mai mare escroc din România”.