Povestea colecției diplomatului Vasile Stoica este una încărcată de emoție, de istorie, de un destin alambicat, devenind ceea ce specialiștii în imagine ar numi o „colecție iconică”.
Vasile Stoica. Un nume pe cât de neglijat în manualele de istorie și în discursurile politice, pe atât de important în ceea ce avea să devină România modernă. Vasile Stoica este unul dintre reprezentații străluciți ai generației de aur a diplomației românești, singurul diplomat care a participat la congresele mondiale de pace și tratativele de pace atât în Primul Război Mondial, cât și în al Doilea Război Mondial, primul ambasador român în relație cu Turcia (1939-1940), apoi ambasador la Haga (1946-1947), acestea fiind doar câteva dintre succesele sale profesionale. Totuși, Vasile Stoica rămâne viu în istoria pieței românești de artă, fiind unul dintre cei mai mari și importanți colecționari de opere și obiecte de artă din România interbelică. Nu doar o dată operele provenind din colecțiile sale au fost vedete în licitațiile de artă organizate în țară, dintre acestea remarcându-se opera „Golgota” de Nicolae Tonitza, adjudecată în 2010 la Artmark pentru 125.000 euro, stabilind la acel moment un record de piață pentru marele artist. În martie 2016, regăsim numele colecționarului Vasile Stoica într-o expoziție cu licitație organizată de Artmark în premieră pe piața românească de artă – Licitația colecției de țesături orientale a diplomatului Vasile Stoica.
Povestea colecției
Povestea colecției diplomatului Vasile Stoica este una încărcată de emoție, de istorie, de un destin alambicat, devenind ceea ce specialiștii în imagine ar numi o „colecție iconică”. În 1977, întreaga colecție, inclusiv piesele de țesătură, este preluată abuziv de Muzeul Național de Artă al României, unde rămâne până în 2009. După un şir îndelungat de procese, muzeul este obligat să restituie patrimoniul Vasile Stoica moştenitorilor de drept. În perioada aflată în proprietatea muzeului, mare parte din colecție este clasată la Patrimoniul Național Cultural, certificând astfel valoarea operelor acesteia și gusturile educate ale diplomatului. Ulterior retrocedării, operele din colecția Vasile Stoica încep să înnobileze licitațiile de artă și să se redefineasă în alte colecții private, reușind să seteze noi praguri psihologice în piața de artă și noțiuni asupra formării unei colecții profesioniste. Expoziția și, implicit, licitația de țesături orientale sunt compuse din doar 27 de piese, rarisime, aflate în stare bună și foarte bună de conservare, cele mai vechi datând încă din secolul al XVIII-lea. Este pentru prima oară când aceste țesături intră într-o licitație, pentru prima oară când o licitație de țesături orientale este organizată în România și pentru prima oară când pot avea alt proprietar de drept. Importanța patrimonială este foarte mare nu doar pentru că nouă loturi sunt clasate la categoria Tezaur a Patrimoniului Național Cultural, iar alte opt loturi la categoria Fond, ci și pentru întreg destinul colecției din care provin, pentru locul pe care aceasta îl ocupă în istoria colecționismului românesc și pentru că este cea mai valoroasă colecție privată cunoscută de țesături orientale din România.
Amintiri culturale
Fascinat de exotismul și pitorescul Orientului, descoperite cu prilejul drumurilor sale diplomatice, Vasile Stoica alege să se întoarcă de pe meleagurile orientale cu câteva amintiri culturale, care să mențină vii în sufletul său imaginea și mirajul acelei lumii fantastice. Cele mai vechi țesături prezente în expoziție, datând din secolul al XVIII-lea, sunt un ștergar turcesc, din mătase, frumos decorat cu buchete florale (estimat: 400 – 600 euro) și o acoperitoare turcească, tot din mătase, decorată cu lalele, rodii și garoafe (estimată: 250 – 450 euro). Repertoriul seducător al decorului floral le transformă în adevărate bijuterii din mătase și fir metalic aurit, ambele fiind clasate în categoria Tezaur. Printre vedetele licitației se numără și un anteriu turcesc, din mătase, bogat decorat cu registre floral-vegetale, de la sfârșitul secolului al XIX-lea (estimat: 700 – 900 euro), pe care l-ar fi primit ca dar diplomatic în perioada funcției de ambasador al României în Turcia, și un șal persan din lână, de mari dimensiuni, de la sfârșitul secolului XIX-lea (estimate: 450 – 650 euro), care s-ar fi aflat în garderoba soției dipomatului. Toate cele 27 de bijuterii patrimoniale pot fi admirate până marți, 22 martie, la sediul Artmark, Palatul Cesianu-Racoviță, str. C.A. Rosetti, nr. 5, iar colecționarii și nu numai pot achiziționa țesăturile în cadrul Licitației colecției de țesături orientale a diplomatului Vasile Stoica de marți, 22 martie, ora 19:30, tot la sediul Artmark.
În aceeași seară, publicul iubitor de artă va putea licita și pentru opere aparținând unui alt nume pierdut al istoriei, Radu Boureanu, pictor, poet, dramaturg, eseist, traducător, actor, un om de o cultură vastă și cu o moștenire spirituală la fel de temeinică. Recunoașterea din partea breslei literare este una consistentă, fiind răsplătit cu Premiul Societății Scriitorilor Români în patru rânduri (1933, 1936, 1939, 1943), iar activitatea picturală reprezintă și ea un centru de interes în universul plăsmuit de Radu Boureanu. Expoziția și Licitația Colecției poetului și pictorului Radu Boureanu numără obiecte care i-au colorat existența de zi cu zi a artistului, de la obiecte de decorative, la manuscrise ale poeziilor sale, la opere de grafică și ulei realizate de sine, la cărți de suflet, la medalii sau fotografii. Cea mai valoroasă lucrare din licitației este „Natură statică de atelier” (estimată: 1.000 – 2.000 euro), creată probabil chiar în intimitatea casei de la Livezeni, județul Argeș. Arta sa și obiectele personale pot fi admirate până marți, 22 martie, când va avea loc și licitația, începând cu ora 19:30, la sediul Artmark.
Recomandările noastre
