Evenimentul Zilei > Actualitate > „Coborâţi la prima” – întrebare tâmpită sau necesară?
„Coborâţi la prima” – întrebare tâmpită sau necesară?

„Coborâţi la prima” – întrebare tâmpită sau necesară?

„Coborâţi la prima?” este, poate, întrebarea ce se aude cel mai adesea în mijloacele de transport în comun din marile oraşe din România.

Interogaţia are mai multe variante, în funcţie de oamenii care o pun. Există varianta calmă, chiar politicoasă, a celui care a aflat că străinilor e normal să li te adresezi la persoana a doua plural. Însă este şi cea mai rară variantă.

De cele mai multe ori, întrebarea este lătrată agresiv şi nervos. „Cobori la prima?” îţi şuieră pe la urechi şi te trezeşti cu câte un individ masiv lângă tine, care te îmboldeşte din spate, ba cu umărul, ba cu sacoşa: omul încearcă să îşi facă simţită prezenţa, trebuie să ştii, să simţi, că el e acolo şi că va coborî la prima staţie.

Însă cea mai bizară variantă a indiscretei chestionări este cea în care autoritara întrebare îţi este adresată, deşi în autobuz nu era aglomeraţie şi nici nu blocai drumul omului spre mult râvnita uşă de acces. Ar fi fost destul loc pentru a trece pe lângă tine, dar întrebarea devenită reflex sare poznaş din gura lui.

Ba mai mult, neutilizarea laitmotivului „Coborâţi la prima” a ajuns să fie taxat de orăşenii care folosesc tramvaiele şi autobuzele. De pildă, în cazul în care cineva, plasat la o oarecare distanţă de uşă, dă să coboare într-o staţie, cei din dreptul uşii se uită la el cu reproş pentru că îi deranjează şi trebuie să se dea jos ca să îi facă loc: „Da’ de ce nu anunţaţi?”.

Mai nou, întrebarea a generat şi un răspuns-şablon: „Coborâţi la prima?”, „Vă fac loc”, vine replica. A devenit atât de obişnuită, încât pe Internet au început să circule bancuri despre oameni care ajung să se ia la harţă tot întrebându-se unii pe alţii dacă o să coboare la prima.

Un german în Bucureşti: „Eu vreau să ascult la iPod, nu să răspund la întrebări tâmpite”

Pentru cetăţenii altor ţări, astfel de situaţii sunt o bizarerie. „Acum câteva luni, când am venit în Bucureşti, m-am întrebat şi eu ce e cu întrebarea asta. Şi chiar m-a enervat. Nu-i văd rostul. Eu vreau să ascult la iPod, nu să răspund la întrebări tâmpite”, povesteşte Steffen, un tânăr de 32 de ani din Germania, care lucrează în Bucureşti.

„Mi se pare nepoliticos. Lumea se bagă în seamă când nu ar fi cazul. Nici măcar nu mi se pare foarte aglomerat. Mijloacele de transport în comun de aici mi se par rezonabile”, spune el despre mania de a-i întreba pe ceilalţi unde coboară.

„În Germania nu se întreabă pentru că nu e cazul. Oamenii fac loc, lumea se dă jos ca să iasă ceilalţi şi apoi se urcă din nou. Şi nu trebuie vorbit despre asta. Se urcă prin faţă şi se coboară pe la uşa din mijloc şi prin spate”, explică Steffen.

Însă cel mai ordonat sistem i s-a părut cel din Marea Britanie: „Lumea chiar stă la coadă şi respectă această coadă ca să se urce în autobuz”. Iar dacă nu mai e loc, un controlor le face semn celor din stradă să nu mai urce.
<object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/T_3e5KUVdkI?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/T_3e5KUVdkI?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>
Mr. Bean încearcă să fenteze coada care se formează în staţie şi să se urce primul în autobuz

„Necesitatea statului la coadă şi a împinsului ne-a educat într-un anume fel”

Psihologul Bogdan Lucaciu spune că întrebarea „coborâţi la prima” ar putea fi o reminiscenţă din perioada comunistă: dacă atunci oamenii se temeau să nu îşi piardă locul la coadă, acum unii nu vor să coboare din autobuz ca nu cumva să nu rămână pe dinafara lui. Şi cum ceilalţi pasageri simt nevoia să se asigure că cel care stă pe prima treaptă a scării se va da jos şi nu îi va bloca, a apărut şi nevoia de a întreba „coborâţi la prima?”.

„Necesitatea statului la coadă şi a împinsului ne-a educat într-un anume fel. E şi lipsa de politeţe a celui care stă în cale şi nu coboară ca să nu-şi piardă locul”, explică el.

Totuşi, se poate şi mai rău decât în autobuzele din România.
<object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/vLY98mXsNxU?fs=1&amp;hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/vLY98mXsNxU?fs=1&amp;hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>

„Coborâţi la prima”  – o întrebare tâmpită sau necesară?