Se apropie alegerile europarlamentare. Dincolo de luptele politice dintre partidele din țara vecină, și de preferințele moldovenilor deținători de cetățenie română (ori bulgară în alte cazuri), semnificativă este indiferența față de acest eveniment.
Unii îndeobște nu știu că vor fi aceste alegeri, alții nu știu îndeobște că asemenea alegeri există pe lume. Ca deobicei moldovanul se îngrijește doar de două lucruri, fundul său și capra vecinului.
Este lucru bine știut că majoritatea basarabenilor deținători de cetățenie română, europeană în general, au redobândit-o nu din mare patriotism ori restabilirea dreptății, ci din interesul „umblării” libere prin Europa.
Este bine știut că mulți dintre „românii” aceștia nici nu au binevoit să învețe limba română, iar alții sunt sincer convinși că româna și moldoveneasca sunt limbi diferite, ei sunt moldoveni, iar românii niște „fasciști ocupanți”. Nu sunt lucruri neobișnuite pentru o țară care crede că asociere cu UE va aduce sfărșitul lumii. Dar insultător la adresa vecinilor, și nedemn în general. Să ne namintim că cetățenia română nu se acordă, ci se redobândește, deoarece statul român niciodată nu a retras- o celor din provinciile ocupate de sovietici. Asta ar însemna că toții cei care și-o redobândesc se consideră români, măcar civic pentru că sunt și mulți ruși cu acest drept. Dar nu, desigur, cetățenia română, ca și cea bulgară, chiar ca și cea rusă, sunt pentru moldoveni afaceri.
La nevoie moldoveanul devine și unionist și putinist, și eurofil și uniono-vamal. Părerile unora chiar se schimbă radical în funcție de bătaia vântului. Este interesant de văzut un cetățean care acuză România de o presupusă lovitură de stat pe 7 aprilie 2009, în același timp aflându-se la consulatul României în așteptarea pașaportului român.
Dacă se organizează concert în PMAN toți sărbătoresc cu bucurie că „am intrat în Europa”, apoi cu aceeași bucurie depun flori la monumentul lui Lenin. Numai moldovenii pot dori și propaga intrarea în Uniunea Vamală, și în același timp a-și trimite copii să trăiască în state UE. Și numai moldovenii pot critica statul Republica Moldova din cap până în picioare, după care să se pună vitejește în apărarea statalității moldovenești.
În asemenea condiții nu este de mirare absenteismul majorității moldovenilor cu cetățenie română la alegeri (indiferent care anume), și îndeobște din realitatea românească. Pentru ei pașaportul român este pur și simplu o „viză pe viață” pentru Europa. Dealtfel, mulți nici la viața civică din Moldova nu prea participă, deși mersul la alegeri este o tradiție veche moldovenească, din timpul sovietic, când acestea erau fictive dar obligatorii.
Dezamăgirea de politicieni la fel și-a spus cuvântul, dar dreptul la vot nimeni nu l-a anulat. Iar activismul civic este semn de responsabilitate cetățenească. Și în același timp cetățenia română nu este numai posibilitatea de a călători liber, că nu pentru călătoriile moldovenilor a aderat România la UE. Până când însă rămânem cu „aurea mediocritas”(aurita cale de mijloc).
Recomandările noastre
